Este vară și, poate, mai mult ca altădată, în aceste vremuri care ne determină să găsim variante de a petrece vacanța în România, găsim soluții cât mai aproape de casă. Ne întoarcem puțin în trecut și vă voi prezenta o opțiune pentru petrecere a timpului liber și de întoarcere la origini.
Odată cu impunerea condițiilor de distanțare fizică și muzeele din țara noastră s-au adaptat, au identificat rapid soluții de vizitare virtuală, au inițiat proiecte de digitalizare a unor colecții, deschizând, astfel, și mai larg porțile către vizitatori din întreaga lume. Doritorii de experiențe personale, calde, pot trece, în continuare, pragurile acestor instituții respectând, încă de la intrare, câteva reguli de igienă.
De dorul unei astfel de experiențe, am făcut o scurtă vizită, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. În secția dedicată lucrărilor agricole, în această perioadă a verii, cea a secerișului, poți trăi întâmplările, așa cum se petreceau ele demult, cu ajutorul imaginației, a zecilor de piese și fotografii expuse, dar și sub îndrumarea unui bun muzeograf, ca Sebastian Paic.
La România de nota 10, astăzi facem o călătorie în trecutul satului românesc, într-un moment care corespunde acestei perioade a verii și anume, secerișul. Vorbim câte puțin despre munca pământului, tradiția clăcii de seceriș, dar și despre cămășile și costumele pupulare, atât de îndrăgite și în zilele noastre.
Purtatul cununii de la seceriș, cel puțin ca simbol al recoltării grâului cu coasa, este un obicei încă viu și care are loc, în fiecare an, în 8 august în celebrul sat transilvănean Viscri.
Cămășile și costumele tradiţionale sunt produsul străvechiului meşteşug al prelucrării fibrelor textile (in, cânepă și bumbac), dar şi a lânii. Diferitele modele pe care le putem admira și astăzi, nu doar la muzeu, ci și în casele gospodinelor harnice și cu drag de tradiții, evidențiază elementele identitare locale, zonale şi regionale. În acelaşi timp, ele oferă indicii clare despre specificitatea artei populare carpatice, cu stilurile, cromatica şi motivele decorative originale şi originare.
La seceriș, se purtau cămăși de toată ziua, iar pentru sărbătoare, femeile coseau costume întregi cu cămăși brodate după tradiția locului.
La Muzeul Etnografic al Transilvaniei, indiferent care este forma de vizitare (fizică sau online) sau de perioada din an pe care o alegeți, găsiți o colecție permanentă care conține 21 de costume populare din 12 zone ale Transilvaniei. Cel mai vechi port popular expus la Cluj-Napoca a fost cusut înainte de 1900, undeva pe Valea Arieșului. Muzeograful Laura Troșan, este expert în restaurarea și conservarea textilelor și a obținut, din 2011 până acum, șase premii de excelență pentru munca ei.
Dragostea și interesul pentru cămașa românească au crescut și au depășit granițele țării noastre. Avem chiar și o zi, 24 iunie, dedicată iei, iar numărul femeilor fascinate de arta cusutului este în creștere. Și la Cluj-Napoca, Muzeul Etnografic al Transilvaniei a înființat un atelier de cusut cămăși tradiționale și roadele se înmulțesc în fiecare an. Aici, membrele micii comunități învață tehnicile cusutului.
Călătoria noastră în trecut, în Transilvania interbelică, la început de august, se încheie aici.
Despre proiectele Muzeului Etnografic al Transilvaniei, despre tradiții și conservarea lor sunt multe de spus și, cu siguranță vor mai exista ocazii.
https://www.muzeul-etnografic.ro/ro
Realizator: Alina Nechita
