Art-hoc sau cum influenţează arta neuroplasticitatea creierului
Teodora Pop s-a născut la Cluj, s-a aventurat până în însorita Floridă, a gustat din visul american şi s-a stabilit la Timişoara. Recunoaşte că în spatele unei vitrine spectaculoase, aşa cum ar părea povestea ei de viaţă, stau mai degrabă nişte întâmplări fireşti şi nu acel “m-am săturat de România, dar am fost dezamagită de superficialitatea Americii”.
America rămâne un model prin libertatea de a fi cine zici şi poţi să fii. E deschisă, e seducătoare, e mai puţin birocratică.
Aşa că, cea mai des întrebare pe care o aude Teodora e “de ce te-ai întors?”.
Pasionată de pictură, se întâlneşte în Florida cu şansa de a lucra ca asistentă în cadrul Crucii Roşii Americane. O schimbare de destin sau o viitoare îmbinare a pasiunilor?
Răspunsul îl primeşte la întoarcerea acasă, unde este interesată de copiii cu dizabilităţi pentru care începe să lucreze în anumite proiecte. Află că poate influenţa comportamentul lor prin tehnici speciale, felurite culori, empatie, joc şi joacă.
Ironic e că ceea ce ajută cel mai mult orice fiinţă umană e marginalizat în România. Acel ceva e puterea creatoare a tuturor artelor. Capacitatea cognitivă, emoţională şi răspunsurile date realităţilor mereu surprinzătoare depinde de hrana pe care o oferi creierului. Arta influenţează neuroplasticitatea acestuia.
Imaginaţi-vă că faceţi ştanţa unei monede într-o bucată de lut. Pentru ca imaginea monedei să apară , trebuie să aibă loc schimbări în material. Forma lutului se modifică iî timp ce moneda este presată în el. Asemănător, circuitele neuronale din creier se reconfigurează. Da, se reconfigurează traseul, se construieşte o altă perspectivă de realitate şi stare de sănătate.
Realizator: Simona Pele
