Născută pe 31 martie 1958 în București, Tatiana Jilavu și-a petrecut copilăria și adolescența la Craiova. A absolvit Liceul de Arte „Marin Sorescu” din Cetatea Băniei, unde a lucrat ca decorator până în anul 1992, realizând totodată diverse lucrări plastice.
Din 1992 s-a stabilit în Belgia, de unde a plecat ulterior în Spania, unde locuiește și în prezent. În paralel cu joburile curente, și-a continuat activitatea artistică începută în România, multe lucrări de grafică și de pictură ale sale găsindu-și locul în diverse colecții private din țările Uniunii Europene, ca și din Rusia, Turcia și Canada.
Tatiana Jilavu a dovedit și un talent literar deosebit în cele două cărți lansate până acum, Am@r (2016) și Călător cu d@r (2017).
Davian Vlad, de la Radio România Oltenia-Craiova, a purtat un amplu dialog cu Tatiana Jilavu, abordând atât teme artistice, cât și existențiale, și punând accent pe senzațiile și trăirile unui suflet sensibil aflat între două lumi:
„Viața mea e la fel de modestă și cu aceleași preocupări de om normal, doar că, atunci când termin cu cele casnice, trec și la cele de suflet: comunic cu cei dragi de acasă și din lume, colorez gândurile și mă amuz mai serios scriind cuvinte. Prima beție a literelor, cu siguranță, a fost pe vremea adolescenței, când scriam scrisorile de dragoste pentru colegele de școală generală. Sentimentele sunt precoce în orice generație! Probabil, copilul ce scria atunci deja simțea, scriind, o formă de libertate a spiritului, exprimată prin cuvântul scris.
Acum, pare-se că revin la prima iubire, într-un fel, deși, fără să știu, ea m-a urmărit mereu, dovadă toți anii în care am purtat o corespondență activă cu cei de acasă. Internetul a schimbat formula clasică de ani buni deja, stiloul și plicurile au fost înlocuite de mesaje mai scurte, mai telegrafice și fără parfum de ștampilă pe plicul timbrat cu imagini de colecție.
Am avut o vară caniculară și obositoare, însă la orele târzii de liniște am trecut la o altă etapă. Abordez timid… romanul! Scriu fără inhibiții, e o muncă pasionantă ce se face cu drag. Doar că, neavând studii de filologie, ci doar spiritul de observație și dragostea de viață, experiența ei, va ieși sau nu ceva pe placul cititorilor. Scriu așa cum pictez, în funcție de moment, de stare, fără să mă gândesc la drobul de sare sau la furcile caudine .
Nu în ultimul rând, țin să-mi exprim convingerea că există o mulțime impresionantă de români de nota 10 nevăzuți, pretutindeni în lume și mai ales în preajma noastră, doar că puțini au ochi să-i vadă, să-i intuiască. Oamenii aceștia sunt de aur, în haine modeste… Eu sunt departe de a merita acest calificativ, am atâtea de învățat și de îmbunătățit la propria-mi persoană!”
