Ar fi putut să strălucească în orice alt colț al țării, ba chiar al lumii, dar a ales, dintre toate posibilitățile pe care viața i le-a arătat să se întoarcă acasă, în județul Constanța și să predea limba și literatura română copiilor din comuna natală, Corbu.
La România de nota 10 o cunoaștem astăzi pe poeta Daniela Varvara, doctor în filologie și membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea. Un dascăl blând care a aprins în inima elevilor săi dragostea pentru lectură și pentru poezie. Pentru ea nu există bucurie mai mare decât aceea de a vedea în ochii elevilor săi acea strălucire și împlinire prin forța cuvântului, prin cunoaștere. Deși în 2013 a obținut titlul de Doctor în Filologie la Universitatea Ovidius Constanța, cu teza Mituri și simboluri biblice în poezia românească neomodernistă, a preferat să i se spună la clasă, simplu, doamna profesoară.
“Este nemaipomenit să vezi că, acolo, câțiva dintre elevi se îndreaptă spre poezie prin intermediul tău, sau că deschid ochii asupra unei cărți sau asupra unui autor, sau asupra unei idei! Da, este un sentiment de împlinire pentru mine. Este un câștig să îmi pun amprenta în localitatea natală pe care am învățat să o prețuiesc și să o iubesc de abia după ce am părăsit-o, în anii de studenție, pentru că eu am terminat Facultatea la Oradea și apoi, întorcându-mă și văzând câte nevoi sunt, pe care eu aș putea să le împlinesc într-o oarecare măsură, mi-am zis, da, aici este locul meu! Pot să fac ceva, pot să aduc un plus!, a mărturisit poeta Daniela Varvara la România de nota 10.
În 2008, Daniela Varvara a publicat primele versuri în „Revista Română” din Iași. Volumul de debut, Înaripata, din 2011, pentru care a obținut Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, îl poartă și acum în suflet. Ce este poezia pentru Daniela Varvara? “Cred că poezia înseamnă viață, dar o viață văzută din interiorul vieții, a mărturisit autoarea în cadrul aceleiași emisiuni. În 2020, în plină Pandemie, Daniela Varvara și-a recâștigat libertatea prin versuri, gândind o primă ediție a Festivalului Poezie la Nisip, ce astăzi a devenit o tradiție.
Vară de vară, pe plaja de la Corbu, sau în cetățile antice dobrogene, poeți invitați din toată țara își recită versurile, cu aceeași înflăcărare pe care, cel mai probabil, a avut-o și marele poet al latinității, Publius Ovidius Naso, exilat în urmă cu 2000 de ani, la Tomis.
Urmează un interviu realizat de Silvia Pascale.
