Pentru mulți copii, malul mării este o priveliște pe care o savurează an de an, când merg în vacanță. Ei bine, în ziua de azi, există și mulți micuți care au văzut valurile sărate ale litoralului doar în poze, filmări și, câteodată, în visele cele mai îndrăznețe. Pentru o directoare de școală din Pesac, județul Timiș, destinația din acest an vrea să fie litoralul Mării Negre pentru copiii săi de clasa a opta, de la școală, care nu au văzut niciodată marea. Iar povestea din spate a început încă de acum două generații.
A fost odată o femeie, în localitatea Pesac, județul Timiș.
Toată lumea o știa pentru că era croitoreasa din sat, o femeie firavă, mărunțică de statură dar cu un suflet să cuprindă tot cerul în el. Au început să îi spună ”buna mică” odată cu ”revelația” unui strănepot iar casa ei a fost întotdeauna plină de prichindei, zarvă, papiote și gustări. Buna mică s-a dus la cer, însă nepoata sa, Margareta Matieș, directoarea școlii din sat, a avut o idee, când a preluat căsuța bunicii.
„Într-adevăr, am deschis asociația cu gândul la bunica mea și cu gândul de a aduce un plus educației din sat. Numele asociației vine de la numele de alint al bunicii mele pe care chiar primul strănepot i l-a pus. El a strigat-o pentru prima dată ”buna mică”, e vorba de nepotul meu Radu. Ne dorim să facem lucruri frumoase. Casa bunicii mele era mereu plină de copii. Ea, la rândul ei, a crescut șase, cinci nepoți și pe mama mea. Se ajuta mereu de copii. M-am gândit că cea mai mare bucurie este să aduc bucurie în casa ei și să- aduc copii în casă. ”, a spus Margareta Matieș, fondatoarea Asociației Buna Mică.
De când Casa Buna Mică și-a deschis porțile, elevii din Pesac n-au prea avut cum să se plictisească. Alături de dascălii lor și de Marga, care e directoare la școala din sat, Casa Buna Mică este acum un centru de recreere, de culturalizare, educare și petrecere a timpului liber în comunitate. Acolo s-au desfășurat și încă au loc tot felul de ateliere, de la reparat biciclete la sesiuni de lectură, șezători, s-au donat cărți iar unele activități implică și gustări foarte bune!
A fost foarte frumoasă activitatea, am făcut-o cu elevii mei. Prima dată am semănat în grădină. Ca orice gospodar, trebuie să îți aranjezi grădina. Eu am pregătit tot, semințele, terenul, iar când au venit copiii mei, am avut și surpriză de la părinți: ”Marga, mama a spus să punem și asta. Mama a spus să punem și dovleac. Dacă vrei să ne faci atelierul de gătit, cu ce vom face plăcinta cu dovleac?”. Atunci, pe jumătate de grădină am semănat gazon pentru locul de joacă, în cealaltă jumătate am semănat de toate. Iar căpșunile, ei au văzut că avem și căpșuni și zmeură. ”Când o să putem să mâncăm, o să venim”. A venit momentul în care am mers în curtea bunicii și am luat micul dejun. Am pregătit tot de-acasă. Bineînțeles, părinții ne-au ajutat. Verișoara mea, împreună cu mami, au fost acolo amândouă și ne-au așteptat cu spuma de căpșuni.”, a punctat Marga Matieș.
Pentru acești copii, vara înseamnă aproape de fiecare dată pauză de la școală dar muncă acasă, în gospodărie, la ogor și în general sarcini de ajutorare a părinților la treburile zilnice. Anul acesta, Marga vrea să îi ducă acolo unde doar visează să ajungă și anume la malul mării.
„Proiectul acesta este un proiect de suflet. Îmi doresc din suflet să reușesc să-i duc pe acești copii la mare. Poate este un obiectiv mare sau poate se consideră că nu e necesar să ajugă copiii la mare și să vadă marea, dar eu m-am gândit inclusiv în momentul în care am scris proiectul ce putem noi să le oferim prin proiectul acesta. Pe lângă faptul că ei vor avea amintiri de neuitat, vor pleca din școala noastră și vor putea să povestească că au fost undeva în vacanță. Eu știu de la colega mea Roxana Popescu, profesoara de limba română, că evita să le dea copiilor compuneri, la început de an școlar despre cum a fost în vacanță sau unde au fost în vacanță, pentru că ei nu au ce să povestească în afară de faptul că au fost la muncă, au fost acasă. Un drum până la mare va fi o lecție de geografie, o lecție de istorie, o lecție din toate punctele de vedere.”, a mai adăugat directoarea școlii din Pesac.
Promisiunea doamnei director este aceea că, dacă reuștește să strângă destui bani, prin Asociația ”Buna Mică” să poată merge cu elevii la mare, va pune ea banii de transport. Ei au asigurat-o, însă, că nu va fi necesar și că au ei reducere, ca să poată merge cu trenul!
În rest, cei care vor să ajute să-i trimită pe elevi la mare, pot face donații în contul Asociației ”Buna Mică” din Pesac. Detalii se găsesc pe pagina de Facebook a asociației iar orice donație ajută.
Așa se termină una din poveștile pornite în memoria lui Buna Mică din Pesac. Ce aventuri se vor mai țese de pe prispa bunicuței, însă, n-avem decât să aflăm. Poate chiar când vine toamna, iar niște puștani arși de soare și zgâriați de nisip, cu scoici în buzunar, vor povesti la început de liceu cum a fost prima lor excursie la mare.
Realizator: Ioana Sapianu
Foto: Asociația ”Buna Mică” din Pesac
