Pe rafturile Bibliotecii noastre, așezăm, la moment aniversar al invitatei acestei ediții a emisiunii – Luminița Nielsen, cartea care-i încununează cei 80 de ani – Un Vals și trei pași-speranță.
Este un dar oferit propriului suflet, iubirii ei de o viață, un cadou dăruit familiei, în mod special în memoria părinților și tuturor ascultătorilor sau cititorilor în fața cărora Luminița se deschide cu bucuria ființei care a învățat să prețuiască viața dincolo de aparențe.
Romanul, lansat de curând, a apărut la Editura Integral, și se anunță a fi un mare succes.
Coperta principală a cărții este creația artistică a talentatului pictor sirian Ammar Alnahhas care a realizat portretul Luminiței Nielsen într-o surprinzătoare paletă de emoție și culoare.
Din coperta finală, aflăm că „Luminița Florica s-a născut imediat după bombardamentul din aprilie 1944. Și-a făcut intrarea în lumea ființelor cuvântătoare cu un nume predestinat unui nou început. Pace, flori și lumină. Nu existau încă nici ciocolata pentru copii Luminița, nici revista Luminița, de aceea, la școală era numită, mai în glumă, mai în serios, Lampa lui Ilici (Lenin, pentru necunoscători).
Vreme de 23 de ani a inspirat din plin fumul furnalelor hunedorene și a învățat că viața, precum oțelul, se călește la temperaturi înalte. Și-a urmat părinții la București și apoi, îndrăgostită, a plecat cu pirostriile gata împachetate, la un loc cu alesul inimii, la Viena, orașul clădit pe note muzicale și unde Valsul deschide balul vieții și al întâmplării în trei pași.
Dar așa cum din bătrâni se spune, socoteala de acasă rareori se potrivește cu cea din târg. Visul de iubire s-a încheiat în acorduri de valuri și Dunăre albastră, așa că a continuat să-și caute locul cu răbdarea, perseverența și rezistența Berbecului crescut în urale și planuri cincinale, până în ziua în care a reușit să se regăseasca pe sine și luminița unui nou început.”
Pe Luminița o descoperim în cartea sa, scrisă „dintr-o răsuflare” așa cum ne-a mărturisit, ca personajul principal al unei frumoase povești de dragoste – Lumina. E o poveste adevărată care dăinuie printr-o pecete pusă de 45 de ani, și care nu poate fi explicată, de aceea are magia iubirii condiționate de frumusețea comunicării.
Când „cartea UN VALS ȘI TREI PAȘI-SPERANȚĂ – de Luminița Nielsen a ieșit din tipar și a ajuns în mâinile autoarei”, Editura Integral posta pe facebook reacția autoarei:
,,O cale lungă, nu întodeauna presărată cu floricele pe câmpii, hai să ne jucăm copii…, dar care s-a dovedit una benefică. 52 de ani de pribegie, lupte de tot felul și momente de exaltată bucurie, au dat naștere acestei cărți, împletire de amintiri, de speranțe și iubiri trăite, sau doar întrezărite, iluzia de a fi… O dorință împlinită.”
Am extras câteva fragmente din postfața scrisă de Costel Postolache – Directorul General al Editurii Integral, unde a apărut cartea, pentru a provoca la lectură și deslușire sau doar de a ne reaminti ce-nseamnă ”de-a mirarelea” o Poveste de dragoste:
„Deși nu începe cu A fost odată ca niciodată…, este vorba de o poveste. O poveste de dragoste adevărată, cu personaje care mai trăiesc și azi, și vor trăi până la adânci bătrâneți, urmărite de amintirile acestei neasemuite, dar nefericite, istorii.
Făt Frumos din Lacrima… Mării și Ileana Cosânzeana se reîntâlnesc în acest basm postmodern, în trei pași de vals în cea mai frumoasă sală de bal a lumii, Piazza San Marco din Veneția, și rotirea lor, amețitoare, ne poartă printre bucurii și întristări, printre cărți și castele, prin orașe-pereche, București și Napoli, fără a mai vorbi de capitala mondială a valsului, nostalgică după trecuta glorie imperială, Viena.(…)
Oricât ar părea de surprinzător, asistăm la un debut literar, la o vârstă la care autorii își fac de obicei bilanțul cărților publicate și culeg laurii activității literare. O viață întreagă autoarea a făcut cu totul altceva decât să scrie cărți. A avut o carieră strălucitoare în management turistic la nivel internațional, a avut o viață plină de evenimente interesante, a călătorit, a explorat, a inventat. Dar totul s-a desfășurat sub penumbra unei povești de dragoste, această poveste de dragoste.
De fapt, sunt mai multe povești de dragoste. Dragostea dintre personajul fără nume, Făt Frumosul din poveste, și Lumina, numele real al autoarei, dragostea pentru propria familie, abandonată în casa cu ferestre mari la strada Mecet numărul 5, dar și dragostea pentru familia din Napoli, care a primit-o ca pe propria fiică, dragostea de București și dragostea de Napoli, orașele luminate de povestea de dragoste, și, oricât de ciudat ar părea, pentru o persoană care a trăit mai bine de cincizeci de ani la Viena, capitala (mittel)europeană, dragostea adevărată de România.
Formația de absolvent de Politehnică bucureșteană, dublată de umbra repetatei nereușite de admitere la Institutul de Teatru, au schițat profilul unui personaj lucid, analitic, eficient în tot ce a avut de făcut în carieră și în viață, mai puțin în ceea ce a fost cu adevărat important, povestea de dragoste.
Scrisă cu o mână sigură de autoarea care-și spune propria poveste, pe care o aduce în fața cititorului cu un zâmbet trist, dar complice, implicându-l, ca martor activ, în desfășurarea evenimentelor ce i-au marcat viața, cartea șochează prin intensitatea sentimentelor, aduse în scenă cu o prospețime și un simț al detaliului semnificativ, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, și nu acum mai bine de patruzeci de ani.(…)
Tensiunea dramatică e menținută constant, interesul cititorul crește pe măsură ce ne apropiem de final, ca și cu ne-am afla într-un roman polițist. Pauzele în vorbire, marcate sau nu grafic, sincopele de tot felul, întreruperile, nuanțele, sensurile aluzive sau contradictorii, toate sunt semne duble, ale unui spirit analitic profund feminin și ale unei tehnici a scriiturii puse în valoare de un talent narativ incontestabil.
Și-am încălecat pe-o șa și vă invit să urmăriți evoluția scriitoarei Luminița Nielsen. Această carte este o promisiune ce se cere onorată.”
Povestea din carte este reală, ceea ce autoarea a subliniat la evenimnetul de lansare a cărții, ca răspuns întrebărilor celor curioși. Cei prezenți au fost încântați să asculte Valsul din Opereta lui Franz Lehar – Văduva veselă (da, chiar despre el este vorba în roman) și fragmente din carte pe care Camelia Stănescu Ursuleanu le-a pus în emoția trăirilor cu vocea ei inconfundabilă, emblematică pentru Programul 3 – România Tineret.
Și tot la evenimentul de lansare, Camelia Stănescu Ursuleanu, prietenă de o viață cu Luminița Nielsen, a declarat:
„Un martor al vieţii noastre-asta e un prieten adevărat. Un martor. Am fost acest martor din ziua când am cunoscut-o. Luminiţa tânără. Un miracol de frumuseţe şi poezie. Îmi plăcea s-o vizitez în casa părinţilor ei, de la numărul 5 din strada Mecet, construită, aşa mi-a spus, în 1910. Stăteam pe atunci la doi paşi de ea. În fostul Bd. Tolbuchin, devenit Republicii şi ulterior Pache Protopopescu. (…)
Eram amândouă studente. Luminiţa la Politehnică, eu la Franceză. Ne împărtăşeam uimiri şi bucurii, vise şi iluzii. Ne însoţeau personajele cărţilor pe care le citeam. Erau vii, erau mereu cu noi. Erau incomparabilele modele ale tinereţii noastre visătoare.
Le monde existe pour aboutir a un livre , n’est-ce pas? Da, lumea există pentru a se desăvârşi într-o carte. Nu-i aşa?
Asta s-a întâmplat şi cu cartea Luminiței Nielsen – Un Vals și trei pași-speranță. Autoarea o defineşte cel mai bine. E – o împletire de amintiri, de speranţe, de iubiri trăite sau doar întrezărite, este iluzia de a fi…şi mai este dorinţă, dorinţă împlinită. (…)
De ce nu a simţit nevoia să facă din Făt Frumos un personaj al fanteziei ei? De ce nu-l judecă? Nu poate. Dintr-un fel de respect pentru că, odată, demult l-a iubit. Cu entuziasm. Cu nebunie. L-a iubit. Făt Frumos, alias O sole mio are în cartea Luminiţei Nielsen UN VALS ŞI TREI PAŞI- SPERANŢĂ splendida mare libertate de a fi el-însuşi. Iată-l povestindu-ne, în cel de al patrulea capitol al acestui volum, cum e să trăieşti magia unui vis veneţian de iubire, cu însăşi Lumina în braţele tale, în acordurile unui vals nemuritor, când tu, de fapt, habar n-ai să dansezi.”
Discretă, elegantă, cu ochii pierduți în culoarea intensă a violetelor de Parma, primite cadou de la partenerul Valsului ei, pentru lansarea cărții, pentru momentul aniversar, pentru frumusețea viselor și iertarea distrugerii lor…, Luminița Nielsen mărturisește:
„Azi, împlinesc minunata vârstă de 80 de primăveri, adica 29.200 de zile, e echivalentul a 700.800 ore…și mă opresc aici.
O cifră capabilă să te înspăimânte dar și să te provoace să faci un bilanț al trăirilor, al întrebărilor rămase fără raspuns în căutarea certitudinilor fără de care speranța își pierde sensul și visul piere înainte de a se naște.
Cu ceva timp în urmă, după o lungă cugetare și scurtă chibzuință, am hotărât să imortalizez în cuvinte, așternute cuminte pe hârtie, acele momente care mi-au marcat definitiv și pentru totdeauna viața.
Și așa s-a născut această primă carte, în cea mai mare parte omagiu închinat părinților mei și întregii familii, a căror dragoste necondiționată mi-a fost bucurie, scut și sprijin în momentele de cumpănă.
I-am iubit și continui să îi iubesc pe toți, iar momentele trăite în casa părintească nu au putut fi înlocuite de nimeni și de nimic, niciodată…
La fel de irepetabil a rămas și va rămâne Visul născut în trei pași de Vals, în cel mai frumos salon de bal din lume…Piazza San Marco.”
La finalul acestui dialog pentru tihna sufletului prins într-o poveste magică, îi dorim Luminiței Nielsen ”La mulți ani” cu ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” în iubirea a cărei esență este chiar ea!
Realizator : Camelia Teodosiu
Foto : Luminița Nielsen / Editura Integral / Mihaela Petre / Camelia Teodosiu
