“Nu a fost uşor la început. A trebuit să învăţ să funcţionez într-un anumit ritm de lucru, să fiu sigură pe propriile opinii și să asimilez enorm, din punct de vedere profesional. Apoi, eu credeam că, după anii de şcoală specială în care împărţeam dormitorul cu 15 fete, nu mai aveam de învăţat despre managementul stresului, dar nu am avut dreptate.”
Am ales pentru tine o poveste frumoasă despre limite depășite și despre drag de jurnalism. Andrea Nagy este singurul redactor de radio, din România, nevăzător. Așa s-a născut și aceasta este puterea ei!
În urmă cu șapte ani a intrat în echipa Radio România, mai exact redactor la Radio Cluj. Andrea s-a pregătit mult pentru a face carieră din pasiunea ei. A început și un doctorat în jurnalism și, pe lângă materiale de radio produse zilnic, realizează și un podcast prin care face tot posibiliul să-și păstreze comunitatea informată, unicul de acest gen din media românească.
Andrea Nagy are 35 ani și este din Satu Mare. Este unicul copil la părinți, a învățat și locuit la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere din Cluj și a ales să rămână în municipiu, să îndrăznească mult și să muncească oricât pentru planul și visul ei. Totul a decurs relativ simplu, spune ea, mai ales pentru că învățatul nu a fost o povară. Vorbește patru limbi, a fost creativă de când se știe și a inventat chiar propria metodă de a citi direct de pe calculator. Andrea s-a adaptat ușor la nou și la tehnologie pe care a învățat să o folosească în favoarea ei. După îndelungi căutări pe piața muncii, Andrea Nagy a ajuns și la Radio Cluj.
“Pe când eram eu la liceu, existau câteva profesii tradiţionale către care se putea îndrepta un nevăzător, profesii care erau însă puţine şi foarte restrictive. Bine, nici astăzi nu e uşor, dar pe atunci chiar auzeai foarte rar de nevăzători care să practice altceva decât masajul sau să fie profesori la o şcoală de nevăzători. Ori direcţiile acestea pur şi simplu nu erau pentru mine. Mă pricepeam să scriu frumos, vorbeam patru limbi la un nivel avansat şi-mi dădeam seama că mă pot adapta la cerinţele tehnologice; aşa că m-am îndreptat spre jurnalism.
Facultatea în sine nu a fost dificilă, pentru că profesorii aveau destulă înţelegere la materiile la care chiar nu aveam ce să fac (precum cursul de fotojurnalism). La facultate mi-am dezvoltat propria metodă de a citi cu voce tare de pe calculator, nu în Braille, pentru că alfabetul Braille este nepotrivit la microfon: la orice emoţie sau nervozitate mâinile tale se răcesc, tremură sau transpiră, iar aceste condiţii nu sunt favorabile cititului Braille. Metoda mea seamănă cu traducerea simultană: împart textul în aşa fel încât să am 4-5 cuvinte pe un rând; iar când pronunţ cu voce tare o serie de cuvinte, calculatorul îmi citeşte deja la ureche, prin cască, următoarea serie de cuvinte. Este o metodă care nu se predă nicăieri: din câte ştiu sunt doar trei nevăzători în toată ţara care pot să citească prin această metodă şi fiecare a dezvoltat-o pe cont propriu.
Nu cred că mă dezavantajează să fiu nevăzătoare în această profesie, pentru că nu sunt jurnalist de război. Normal că oamenii se uită, normal că le atrage atenţia, dar am învăţat să valorific asta. De cele mai multe ori mă ocup cu subiecte legate de dizabilitate, ceea ce-mi oferă o perspectivă internă asupra acestor subiecte. Apoi mai e şi faptul că persoanele cu dizabilităţi au devenit reticente în a discuta cu jurnaliştii. Şi asta e vina jurnaliştilor, pentru că le pun întrebări aiurea, pentru că le transformă povestea în “lecţie de viaţă” şi “inspiraţie pentru noi toţi”.
După facultate şi master am început să-mi caut un job. Cu colega mea de cameră ne-am dus într-o zi la un târg de cariere, unde am dat de echipa televiziunii române. M-au invitat să colaborez cu ei la o emisiune pentru persoanele cu dizabilităţi şi am acceptat chiar şi în regim de voluntariat. După două luni, moderatorul emisiunii i-a arătat câte ceva din munca mea managerului Radio Cluj, care a crezut că există potenţial şi s-a gândit să-mi dea o şansă. Asta s-a întâmplat acum aproape 7 ani.”
Nu a fost uşor la început. A trebuit să învăţ să funcţionez într-un anumit ritm de lucru, să fiu sigură pe propriile opinii și să asimilez enorm, din punct de vedere profesional. Apoi, eu credeam că, după anii de şcoală specială în care împărţeam dormitorul cu 15 fete, nu mai aveam de învăţat despre managementul stresului, dar nu am avut dreptate. La Radio Cluj am găsit o comunitate primitoare şi adaptabilă, care depune efort pentru păstrarea bunelor relaţii.
În 2018, pe site-ul Radio Cluj, am început rubrica Incluziv, cu materiale cu şi despre persoanele cu dizabilităţi; nu mă adresez însă doar acestora, ci şi celor care se află pe malul celălalt al râului cum s-ar zice, ca să ne înţelegem mai bine unii pe alţii. Obiceiurile de consum media se schimbă însă, iar astăzi nu mai merge să aşteptăm ca ascultătorul să vină la noi, ci trebuie să mergem noi la el, acolo unde-l găsim. De asta în mai 2023 am ales să facem acest pas: să luăm tot ce a fost mai bun în rubrica Incluziv şi să facem un podcast, pe care omul poate să-l asculte oriunde şi oricând doreşte.”
Seria de reportaje ”Incluziv”, creată de Andrea Nagy este publicată pe site-ul radiocluj.ro. De aici poți afla foarte multe lucruri interesante și perspective la care nici nu te-ai gândit vreodată, în privința persoanelor cu dizabilități. De exemplu, am citit despre sfaturi pentru nevăzători în privința antrenamentului fizic, când afară este rece, pentru accesibilizarea casei într-un mod cât mai practic, dar și despre mâncărurile frustrante pentru această categorie de persoane atunci când le servesc în public sau despre cum un nevăzător se poate bucura pe pârtie, la schi.
Realizator: Alina Nechita
Foto credit: Andrea Nagy – arhiva personală
