“Eu consider că România are un foarte mare potențial în cercetare, în general, și văd că lucrurile se dezvoltă într-o direcție foarte bună, după părerea mea, din punct de vedere al mindsetului, mai ales la universitățile importante din România”. Sunt cuvintele lui Vlad Cojocaru, un tânăr cercetător care a ales să revină și să muncească în România.
A plecat din România la 24 de ani și a revenit acasă în 2024
Vlad Cojocaru se autodefinește ca un cercetător entuziast, cu expertiză în biochimie moleculară computațională.
A absolvit Facultatea de Fizică a Universității de Vest din Timișoara, după care și-a continuat studiile în Biologie moleculară, obținând doctoratul la Universitatea din Göttingen, Germania. Cariera de cercetător l-a purtat de la Göttingen, la Heidelberg și apoi la Universitatea Utrecht din Olanda, unde a devenit cercetător principal.
De curând a revenit în România, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, colaborând și cu Universitatea de Vest din Timișoara, ale cărei cursuri le-a absolvit în urmă cu 25 de ani.
“Am început colaborarea cu România în momentul când activam ca lider de grup în Olanda. La Universitatea de Vest, care este alma mater, am absolvit Fizică-Chimie. Practic, am luat legătura cu Departamentul de Informatică unde am stabilit un curs în domeniul nostru, masterul de Bioinformatică, încercând să fac un curs altfel, să zicem așa, decât se obișnuiește în universitățile din România”, spune Vlad Cojocaru.
Pasiune și flexibilitate
Se recomandă ca o un om ambițios, căruia îi plac provocările, însă este conștient că munca de cercetător presupune pasiune și flexibilitate.
„În primul rând, înseamnă să te mulțumești cu mai puțin. În general, cred că acesta este un lucru evident. Niciunde în lume, din cercetare, nu vei ajunge să fii bogat. Înseamnă să-ți placă ceea ce faci. Este esențial. Dacă nu-ți place cercetarea, dacă nu ești curios din fire, dacă nu ești interesat de aspecte nu neapărat ale științelor reale, poate să fie cercetare în alte domenii, dar dacă nu ești interesat și dacă nu te mulțumești cu normalitatea, să zicem așa, atunci nu prea ai ce să cauți în cercetare. Al doilea lucru esențial este să fii deschis la flexibilitate, la faptul că se întâmplă să ai deadline-uri, se întâmplă să ai proiecte care merg foarte bine, rezultate interesante pe care vrei să le analizezi seara târziu”, mărturisește Vlad Cojocaru.
Stabilitate și implicare
Cu o carieră prestigioasă în Europa, Vlad Cojocaru a ales să revină în țară, unde a găsit deschidere față de inovație la universitățile din Timișoara și Cluj-Napoca. A regăsit birocrația românească, însă apreciază stabilitatea sistemului universitar românesc.
“Am ales stabilitatea. Acesta este un aspect foarte important, pentru că aici poate România să fie atractivă din celălalt punct de vedere, pentru că, de multe ori, sistemele occidentale sunt foarte competitive, numărul de poziții permanente sunt foarte mici și este foarte greu, chiar pentru oameni foarte competenți. Și nu mă pun în această categorie. Cred că sunt undeva bine, dar nu sunt în categoria de top 5%. Și pentru cei din acel top 1- 5% uneori e greu să își găsească o poziție permanent”, spune Vlad Cojocaru.
Vlad Cojocaru consideră că, în România, se impune dinamizarea cercetării prin schimburi de experiență și relaționarea diferitelor facultăți.
Aș vrea să pot să mă implic în anumiți factori de decizie în ceea ce privește direcțiile pe care le ia cercetarea în România. Cred că aici este ceva ce noi, cei care am plecat, putem să contribuim decisiv în sensul să schimbăm. Ceea ce nu-mi place, de exemplu, în România este faptul că cercetarea aici nu are dinamică, nu există acea dinamică a întâlnirilor[…] Dinamica aceasta lipsește, lipsesc întâlnirile între diverse facultăți. Există o segregare completă a facultăților. Chimia nu prea are contact cu Fizica. Nu este normal. Dinamica aceasta trebuie susținută neapărat, începând de la nivel de masterat cel puțin, dar chiar și la nivel de studenți de licență să intre în dinamica cercetării, care dincolo este foarte dezvoltată”, spune Vlad Cojocaru.
Sfat pentru tinerii cercetători
Cercetătorul român revenit în țară îi sfătuiește pe tineri să nu renunțe la bucuria de a face ceea ce le place. În plus, își dorește ca guvernanții să conceapă programe prin care tinerii care studiază în străinătate să fie încurajați să se întoarcă acasă.
“În primul rând, cred că cel mai important, după părerea mea, ar fi să nu cedeze, să nu renunțe la ceea ce le place. Aceasta este chestiune foarte importantă în viață, în general, pentru că dacă ajungi să faci ceea ce nu-ți place, n-o să fii fericit niciodată. De aceea, de multe ori, dacă ești curios, de exemplu, dacă ai această curiozitate din fire și te interesează natura, te interesează știința, atunci merită să faci anumite sacrificii. Sfatul meu principal, să încerce să facă totdeauna ceea ce le place, să încerce să plece pentru o perioadă în străinătate. Poate că nu place la foarte multă lume ce spun, dar este un câștig enorm să îți faci un doctorat, un postdoctoral, sau să faci un schimb de experiență pentru câțiva ani este extraordinar de important, un an, trei ani, sau cinci ani și să fie deschiși, bineînțeles, la întoarcere. Aici mesajul va fi și pentru Guvernul României, să încerce să avem aceste programe care să atragă oamenii înapoi”, spune Vlad Cojocaru.
Realizator: Adriana Dolcianu Mărăscu
Foto: Adriana Dolcianu Mărăscu
Video: Ovidiu Novac
