”Cei mai mulți trăiesc zile, puțini trăiesc viața”, spunea Nicolae Iorga.
Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la o nouă ediție a emisiunii ”România de Nota 10”! De această dată, vorbim despre un destin ca în filme, un om care a știut să-și trăiască din plin, nu zilele, ci viața așa cum și-a proiectat-o încă de la cea mai fragedă vârstă. A iubit scena, oamenii și clipa, iar după o carieră impresionantă de jumătate de secol, în acest an (2024), a devenit cetățean de onoare al Brașovului.
A avut o copilărie grea, fiind al doilea copil al familiei sale cu trei fete, din mamă rusoaică și tată român. Însă pe ea au numit-o după nașa franțuzoiacă, Eleonore, care a vrut să facă un bine unei familii mai puțin înstărite și i-a dat numele de… Nora. Nora Vlad este actrița noastră de astăzi, actriță pe scena vieții, dar actriță și de meserie.
Încă din copilărie, mama, neșcolită, dar cu un talent înnăscut, cu o voce incredibilă cu care își încânta mereu prietenii oaspeți și cu un haz aparte la spus snoave și glume, a îndrumat-o către artă. Astfel Norica împreună cu celelalte două surori fugeau de la un curs artistic la altul. Când au crescut mari, toate trei au devnit angajate ale Teatrului Muzical din Brașov.
”Mama era… generalul. Numai dacă se uita un pic la noi și înghețam. A fost și o parte din ani singură. A trebuit să ne crească. A fost greu, dar frumos”, își amintește cu emoție Nora Vlad.
Norei îi plăcea tare mult arta scrisului și a început să compună poezii, să ia premii, astfel încât, la maturitate, reușise să adune vreo 900 de gânduri și trăiri exprimate în versuri.
Tot mama era cea care îi cosea de mână rochițele pentru balet și poantele, iar universul copilăriei și adolescenței Norei a fost cartierul brașovean în care avea totul aproape, grădinița, școala în care a excelat prin rezultate foarte bune la învățătură și, ulterior, liceul. Așadar nu prea era ieșită în lume, asta până la 21 de ani neîmpliniți când porțile scenei i s-au deschis larg și a plecat cu trenul, ca balerină de trupă, alături de una dintre surori, în primul său turneu internațional, colindând 17 țări. Era doar primul pas și a fost suficient să prindă gustul publicului, al scenei și al aplauzelor.
Au urmat zeci de ani de turnee și spectacole în toată lumea. În tot acest timp a făcut trecerea către actorie și și-a făcut ucenicie la Teatrul Bulandra. A jucat în sute de spectacole de revistă.
A urcat pe scenă alături de cei mai mari artiști ai vremurilor de atunci și de acum, a fost colegă de camera cu Mirabela Dauer, dar și colegă de turneu cu cei de la Ricchi e Poveri care o răsfățau cu paste italienești.
A avut spectacole pe toate felurile de scene, de la cele din satele românești până la cele mai mari.
A fost felicitată personal de Regina Beatrix a Olandei la a cărei academie a studiat, dar a trăit și emoția spectacolului oferit în fața familiei Ceaușescu. Își amintește și acum protocolul pe care trebuia să îl respecte. Toți artiștii, înainte de a urca pe scenă, erau verificați medical pentru a nu pune în pericol sănătatea conducătorului țării și plecau din locație imediat ce executau numărul artistic.
A prins vremea turneelor grele, cu diurna de 18 lei pe zi, cu cartoane prin geamurile trenurilor ca să nu înghețe și mâncare gătită la marginea șinelor de cale ferată în așteptarea cu orele a trenului de legătută.
Nu a ratat nici cinematografia, jucând cu succes în filmul ”Tezaurul”, dar nici televiziunea în cadrul căreia a realizat, ani de zile, albumele duminicale, până prin ’88 – ’89 când a fost interzisă pentru că îi fugise soțul din țară.
Alături de soțul său a trăit aproape 3 decenii de viață. S-au îndrăgostit când ea avea 19 ani și s-au și căsătorit, dar nu au avut copii. Jean era directorul unei tabere internaționale de pe Valea Prahovei, tabără în care s-a filmat și o parte din filmul Veronica. În ’87 a fugit din țară, în Olanda, iar în ’89 a revenit cu ajutoare pentru românii aflați în plină Revoluție. A luat-o și pe Nora acolo, iar aceasta a făcut naveta în țară, pentru a juca în spectacolele în care era distribuită.
Revoluția a prins-o chiar pe picior de plecare, primise acordul pentru întregirea familiei peste hotare. Își amintește cu intensitatea noaptea declanșării acesteia, când pe deasupra geamurilor locuinței din Brașov șuierau gloanțele, însă a reușit să plece. Nu a stat mai mult de 6, 7 ani, iar în 1996 s-a întors în țară, după moartea soțului.
Nimeni și nimic nu au putut-o ține departe de scenă și de îndeplinirea datoriei de artist în fața publicului, nici măcar o telegram sosită de la Paris în care era invitată la Gala Filmului, dar nu s-a dus. De ce? Simplu! Avea spectacol la Racoș, un sat din județul Brașov, și nu putea să lipsească.
A fost și a rămas una dintre personalitățile cele mai cunoscute ale orașului de la poalele Tâmpei, o prezență des întâlnit chiar și acum, prezentând cu măiestrie momente artistice ale Operei Brașov, instituție care ne-a fost gazdă și pentru realizarea acestui interviu și care i-au organizat Norei Vlad o aniversare impresionantă pentru cei 50 de ani de carieră.
”Știam că au pus două spectacole de My Fair Lady. Au muncit cei doi directori foarte mult! Când am venit la matineu, m-am dus direct la cabină și m-a întrebat un băiat dacă am văzut ce e în hol. I-am spus că nu pentru că am venit direct la cabină. După spectacol, după ce a plecat publicul, am mers acolo și am văzut panoruile imense cu mine. M-am așezat jos, pe marmură. Și am început să plâng. Eram cu un buchet de flori în mână, primit de la cineva din public. Nu m-am așteptat!”, ne-a mărturist Nora Vlad, retrăind momentul cu emoție.
Cu o frumusețe răvășitoare, care i-a adus în 1974, titlul de Miss Brașov, cu peste 7 limbi străine vorbite, Nora Vlad privește cu împlinire, dar și nostalgie la impresionanata sa experiență de viață și de scenă și se întreabă:
”De ce-ai venit, la mine, Toamnă?
Adresa mea, de unde-o ai?
A fost foarte frumos…”
În preajma Zilei României, România de Nota 10 a adus în prim-plan un om și un profesionst de o valoare incontestabilă, un artist complet și complex, actrița Nora Vlad.
Aceasta a fost ediția dedicate României de Nota 10, o Românie creată de oameni care-și trăiesc experințele vieții la intensitate maximă, o Românie cu oameni care își pun sufletul pe tavă în fața semenilor.
La final, actrița Nora Vlad ne-a mai oferit încă o fărâmă din sufletul ei de româncă:
”De 1 Decembrie, vrem să ne trăiești!
Locul nostru este unde și tu ești.
Suntem unde-s munții, Dunărea albastră,
Suntem unde-s tata și cu mama noastră.
Liniște și pace, multă armonie,
Noi dorim să fie, dragă Românie!”
La mulți ani, România! La mulți ani, dragi români de pretutindeni!
Realizator: Bianca Bucă
Foto: Arhiva personală Nora Vlad
Video: Bianca Bucă
Editare audio: Bianca Bucă / Florentina Aron
