Mănăstirea Jacu Românesc – oază de ortodoxie în inima țării

Mănăstirea Jacu Românesc – oază de ortodoxie în inima țării

836
0

Poposim în inima țării să descoperim împreună frumusețea și liniștea unui loc binecuvântat de Dumnezeu. Este vorba despre Jacu Românesc, un sat situat în mijlocul Câmpiei Transilvane, în centrul judeţului Mureş. Pare un tărâm din basmele în care timpul s-a oprit în loc, casele au încremenit fiind părăsite în principal ca urmare a prigoanei comuniste, singurul reper sufletesc pentru cele câteva familii rămase fiind Mănăstirea cu Biserica al cărei hram este Sfântul Ierarh Nicolae. Este locul care cheamă la rugăciune neîncetată.

Vă invit să ne bucurăm împreună de gândurile împărtășite nouă, cu smerenie, de părintele Calinic.

Mănăstirea Jacu Românesc a fost înființată în 1994, la inițiativa părintelui profesor Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, pe locul fostei biserici a satului, ajunsă în ruină. Biserica mănăstirii, datată în 1868, a fost ridicată în stil moldovenesc, amintind de biserica Mănăstirii Putna datorită contrafortului în care se află clopotniţa. Mănăstirea Jacu Românesc cuprinde biserica satului, fosta casă parohială, şcoala, precum şi o casă donată.  Sfinţirea bisericii a avut loc în anul 2009.

Mănăstirea Jacu a fost proiectul de suflet al Părintelui Profesor Ilie Moldovan care a susţinut cu tărie că neamul este o realitate a vieţii veşnice, organizând timp de câțiva ani la Mănăstirea Jacu o universitate de vară cu scop recuperator de identitate etnică și religioasă.
Dragostea absolută pentru români l-a făcut să fie un model în acţiunea de “înfrăţire a versanţilor”, convins fiind că munţii sunt paradisul neamului nostru.

Părintele profesor universitar Ilie Moldovan, unul dintre cei mai străluciți teologi români din generația care urmează marelui Dumitru Stăniloae, în buna tradiţie a marilor înaintaşi – de la mitropolitul Andrei Şaguna la academicianul George Popa-Lisseanu şi savantul Nicolae Iorga, a fost un demn susţinător şi apărător al românilor din această parte a ţării, în relaţiile lor cu ierarhia bisericească, unităţi de cult din celelalte zone ale ţării, mediul universitar şi academic, tinerii săi discipoli, cu mass-media şi cu marea masă a credincioşilor din întreaga ţară, pe unde a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu.
Principala sa contribuţie a constituit-o dezvoltarea unei etno-teologii încadrate liturgic şi euharistic, având în centru înţelegerea vieţii personale şi a vieţii neamului ca daruri ale lui Dumnezeu.

“… Jacul Românesc a fost tot timpul pro­iec­tul lui de suflet. Era pentru el locul în care era ca acasă, paradisul etnic românesc, aşa îl numea”, spune Părintele Antim David, adus de părintele Ilie Moldovan la Mănăstirea Jacu Românesc, în 1997.

Părintele Antim David, actual preot la Schitu Măgureanu din București, a slujit la Jacu din mai 1997 până în 2002. El spune despre Jacu: “Într-un astfel de loc descoperi cu adevărat ce înseam­nă Dumnezeu. Mă trezeam în fiecare zi cu aceeaşi prive­lişte în faţa ochilor, ca un colţ de rai, iar noaptea, stăteam ore în şir să ascult corurile păsărilor. Erau atât de fru­moa­se, încât mi-am înregistrat la vre­mea aceea şi câteva casete cu ele. A­tunci, am înţeles eu ce este liturghia cos­­mică de care vor­beşte Sfântul Ma­xim Mărturi­sitorul, nu din cărţile din facultate, ci ascul­tând cum natura întreagă îi slujeşte lui Dumnezeu, fiecare fiinţă în parte, iar omul e cea mai leneşă dintre ele. După ce ascultam liturghia păsărelelor, mă sim­ţeam un purice când intram în biserică şi o înce­peam pe a mea. Eu dădeam binecuvântarea la ora şapte, iar ele slujeau deja de câteva ceasuri. Am iubit mult locul acela şi să ştiţi că, de atunci, în fiecare dimineaţă când mă trezesc, am în minte cân­tecul păsărelelor de la Jacul Românesc. Am fost pus de Dumnezeu să îngrijesc grădina raiului. Şi când mi-e greu, închid ochii şi mă gândesc că sunt acolo sau la Tarcău.”

În anul 2011, o parte din obştea Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Ţeţ, având ca duhovnic pe Părintele Gheorghe Boboia, s-a mutat la Jacul Românesc, până în mai 2024.

De curând, în 9 mai 2024,  zi  în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu au fost aduși de la Mănăstirea Rimetea din jud. Alba, parintele duhovnic Calinic și maica stareță Teofana, împreună cu alte doua maici, pentru a păstra aprinsă candela credinţei şi pentru a continua slujirea monahală la Mănăstirea Jacu.

Părintele Calinic a intrat, în  2010 – încă din facultate, ca frate de mănăstire, a fost călugărit în 2011, hirotonit ierodiacon în 2012 și ieromonah în 2013, iar din 2016 a fost hirotesit duhovnic de ÎPS Irineu arhiepiscopul Alba Iuliei, iar în data de 17.04.2024 a fost hirotesit protosinghel.

Părintele Calinic slujește zilnic Sfânta Liturghie, în prezent în Mănăstirea Jacu unde prescura, folosită la Sfânta Împărtășanie și pentru anaforă, se face manual.
“Sfânta Împărtășanie ajuta la îndumnezeirea noastră. Astfel, devenim tot mai mulți fii ai Tatălui dupa har și frați între noi, în Hristos. Sfânta Liturghie și Euharistie întrețin, în gradul cel mai înalt unitatea Bisericii” – Părintele Stăniloaie

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre momentul prefacerii pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului că „acum stau și îngerii împrejurul preotului și toată ceata puterilor cerești se împreună în cântări și toate locurile împrejurul altarului se umplu de fețe îngerești”, arătând prin aceasta importanța deosebită a acestuia. Este momentul cel mai important al Sfintei Liturghii – inima Sfintei Liturghii, de aceea se cere de la cei care participă la slujbă să fie cu mare luare aminte, să se roage în tăcere și să conștientizeze că, atunci când se coboară Duhul Sfant peste pâine și vin și se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și sufeletele lor se sfințesc și se umplu de acest Har.

În timpul Sfintei Liturghii se fac rugăciuni pentru toată România: “…Pentru sfânt locașul acesta, țara aceasta, pentru țara noastră România, pentru toate orașele și satele și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domului să ne rugăm.”

Așa cum inima este organul vital al organismului, așa si Mănăstirea Jacu Românesc dăruiește pulsul adevăratei credințe, hrana sufletului, apa vieții, rugăciune, rugăciune, rugăciune… Aici, ne-a întâmpinat cu zâmbet cald și inimă deschisă, Maica Stareță.

Maica Teofana este în mănăstire din 01.03.1998 și, stareță fiind, este numită stavroforă din 08.11.2020.

Hramul Mănăstirii Jacu Românesc este Sfântul Ierarh Nicolae și, în prezent, aici în INIMA României, părintele Calinic slujește zilnic Sfânta Liturghie care este INIMA credinței ortodoxe.

Cronicile spun că, în 1959 în timpul bătăliei de la Calugareni, Mihai Viteazul a purtat moaștele Sf. Nicolae, în dreptul INIMII. De aceea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, “odorul de neprețuit al marelui voievod martir Mihai Viteazu” a fost dăruit bisericii exact în anul 1600, când, pentru prima dată de la cucerirea Daciei, cele trei provincii Românesti, Moldova, Valahia și Transilvania au fost unite sub sceptrul marelui voievod. În prezent, moaștele Sfântului Ierarh Nicolae se află la Biserica Sf. Gheorghe –Nou – ultima ctitorie a Sf. Constantin Brâncoveanu, de la kilometrul zero al Capitalei.

Dialogul cu părintele Calinic și Maica Stareță Teofana a fost ca un balsam pentru suflet. Ne-au povestit despre acest sat, cândva înfloritor, care a început să se pustiască odată cu colectivizarea, iar de la cei care au mai rămas au aflat multe mărturii printre care și aceea că, în perioadele în care  nici în lăcașul Domnului nu era preot, localnicii veneau la zidul bisericii, ziceau o rugăciune și se duceau acasă. Și rugăciunile lor au fost ascultate.

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Mănăstirea Jacu Românesc / Camelia Teodosiu