Alexander Hausvater în căutarea Răspunsului de negăsit

Alexander Hausvater în căutarea Răspunsului de negăsit

17
0
Foto: ICR

„Sursa vieții mele: să caut și să nu găsesc, să întreb și să nu am un răspuns” – Alexander Hausvater

În această ediție a emisiunii noastre, vă invităm la Dialoguri Teatrale susținute de unul dintre cei mai mari regizori contemporani – Alexander Hausvater considerat un adevărat fenomen artistic.

Născut în Bucureşti, a părăsit de mic România, stabilindu-se împreună cu părinţii săi în Israel. A studiat Teatru, Literatură şi Ştiinţe Politice. La Dublin a urmat cursuri de scriere dramatică, unde a şi debutat ca regizor, în anul 1971. În anii 70 la Montreal a fondat mai multe companii artistice şi a preluat conducerea mai multor Teatre, obţinând numeroase premii pentru cele peste 150 de spectacole regizate. A predat la multe universităţi de prestigiu din lume şi a realizat numeroase programe de teatru TV şi teatru radiofonic. După anul 1989 a fost invitat să monteze şi în România, unde a primit de asemenea numeroase premii prestigioase, printre care şi premiul UNITER pentru întreaga carieră.

În perioada 14-18 mai 2024, Institutul Cultural Român a organizat, la Teatrul Evreiesc de Stat, evenimentul „Alexander Hausvater – Dialoguri Teatrale”.

În prima zi, la deschiderea oficială, a fost vernisată expoziția „Între Contrast și Armonie. O viață dedicată teatrului”, plasată pe trei etaje în foaierele Teatrului Evreiesc de Stat.

În cadrul evenimentului, publicul a putut să pătrundă dincolo de scenă, în universul unui regizor unic, și să descopere cum au luat naștere spectacole memorabile.

Într-un dialog savuros cu invitații săi scenografi, actori, muzicieni, scriitori și critici de teatru, Alexander Hausvater s-a dovedit a fi și un neîntrecut creator și povestitor de întâmplări teatrale.

Vineri, 17 mai 2024, după „Întâlnirea regizorului cu scriitori, critici și scenariști” a fost lansat cel mai recent roman al lui Alexander Hausvater – „Orizontul Trei”, apărut la editura Integral.

După succesul extraordinar al volumului de povestiri „Ce dacă”, tradus deja în limbile engleză, germană, franceză şi chineză, cunoscutul regizor Alexander Hausvater a debutat în roman, cu trei volume lansate în anul 2020 tot la Editura Integral: „Penumbra”, „Aici, Radio Eros” şi „Dor Călător”.

Despre ultimul său roman, „Orizontul Trei”, Alexander Hausvater prefațează:

„Trei prieteni. Împreună de la școala elementară. Au un secret dureros. Trec prin viață, fiecare asumându-și destinul celuilalt.

Separați la adolescență, ei comunică prin vise. Așa, ei realizează un univers în care se vorbește o limbă inventată. O lume plină de fantasme și întâmplări mistice. Acolo se realizează imposibilul in hainele posibilului. Acolo e ORIZONTUL TREI. Acolo, individul e încontinuu revoltat contra autorităților politice. Din Bucovina până la Dublin, din Insulele Aran până la deșertul Sinai, și de acolo la Salină, cei trei trăiesc consecințele acțiunii lor din copilărie.

Colega lor, fiica securistului, s-a înecat. Erau ei responsabili? Cert e că ea dispare din mormânt ca să re-apară în fața birourilor autorității locale. Moarta îi acompaniază pe cei trei, oriunde ar fi ei.

Doi băieți și o fată. Devin doi bărbați și o femeie. S-au jucat împreună, copii fiind. Acum sunt maturi. Se iubesc. Fără frică. Își impun modul de viață unei societăți rigide și limitate. Au un destin comun. Omul se naște singur. Omul moare singur.

Nu și ei.”

Sâmbătă, 18 mai 2024, în prima parte a zilei, Alexander Hausvater a susținut, în prezența publicului, workshop-ul „Contraste și contradicții – ilustrație video”. Invitații speciali au fost Constantin Florescu, Oana Berbec, Livia Teodorescu, Ioana Calota, Crina Matei, Medeea Marinescu, Mircea Kiraly, Cali Tibor, Monica Davidescu. Iar, după ora 18:30, cei prezenți s-au bucurat de „Muzica spectacolelor lui Alexander Hausvater”.

Finalul celor 5 zile pline de evenimente ”Hausvater – între contrast și armonie. O viață dedicată teatrului” a fost plin de emoție, ca atunci când treci un examen susținut în fața unui „titan”

Scenografa Adina Mastalier a declarat, cu mult umor, că a reușit să-l regizeze pe Alexander Hausvater, mai ales în condițiile în care „toată lumea a spus că nu-i ușor să lucrezi cu Alexander, dar toată lumea îl iubește pe Alexander”.

Alexander Hausvater s-a născut la București, dar în anul 1959, a părăsit România. După o ședere de 8 ani în Israel, unde a absolvit cursurile Universității din Tel Aviv, a urmat cursuri de literatură dramatică la Dublin, unde a debutat ca regizor, în 1971, cu spectacolul Năzdrăvanul Occidentului de John Millington Synge în. Între 1969 și 1972 a fost directorul artistic al Teatrului Peacock din Dublin și, din 1971, locuiește în Canada.

În 1990, a revenit în România, unde a avut un succes răsunător cu spectacolul  „…Au pus cătușe florilor…” după Fernando  Arrabal, la Teatrul Odeon. În 1993 a pus în scenă La Țigănci, după Mircea Eliade și, de atunci, montează periodic în toate teatrele din România, dar și în alte țări, opera sa teatrală însumând peste 160 de spectacole.

A devenit membru membru al Uniunii Scriitorilor în 2021. În același an a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. A fost distins cu numeroase premii, printre care Regizorul Anului în Canada, Premiul UNITER pentru întreaga activitate și, cel mai important, Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler.

Interviul acordat de Alexander Hausvater pentru această ediție a emisiunii a pornit cu dorința de a afla proiecția marelui regizor despre Bucurie:

Alexander Hausvater: Bucuriile sunt ceva permanent. În momentul în care experimentăm bucuria, ea se instalează în esența noastră și rămâne cu noi, exact ca un volum de o carte clasică. Bucuria în bibliotecă trebuie să fie bucurie individuală, dar și una colectivă, în care o bucurie se îmbrățișează pe cealaltă și creează o bucurie și mai mare. Un om nu poate să fie bucuros dacă trăiește într-o societate care nu apreciază bucuria. Noi trăim în cupluri că ne place bucuria, avem copiii, avem meserii, intrăm în grup, în colective, în echipe, în căutarea unei bucurii duble sau triple ș.a.m.d. Așa că, lucru cel mai important în viața mea este că o bucurie nu moare cu sfârșitul ei, rămâne în memoria omului și el, de fiecare dată cănd o povestește sau și-o reamintește, o simte din nou.

Camelia Teodosiu: Ce vă aduce dumneavoastră bucurie.

Alexander Hausvater: Sunt un om care caută bucuria supremă, așa că nu m-am bucurat din orice lucru. Caut ceva special la care să reacționez. Bucuria este situată în relația cu un alt om, în dragoste, în relația cu un copil… e ceva cu care legătură și e un act mutual. Ea nu poate să existe fără ca cei doi să o dezvolte împreună. Așa că bucuriile cele mai mari erau legate de copii, de întâlniri cu oameni excentrici, extravaganți, diferiți, oameni care ne-au schimbat viața prin narativa vieții lor.

Camelia Teodosiu: Care sunt reperele din copilăria dumneavoastră care vă susțin creativitatea și elementele ludice regizorale?

Alexander Hausvater: Am scris o carte numai despre asta. „Ce dacă” se numește. Copilăria? Este o haină pe care mama ți-a croit-o și, după aceea, o porți toată viața, câteodată mult prea mult. Eu sunt cineva, din păcate, care trăiește în trecut mai mult decât în viitor. Și revenind la București, și stând aici, în apropiere de strada în care m-am născut – Ionescu – Gion, copilăria e totdeauna prezentă în opera mea, în scris, în piesă… Personajele copilăriei încă trăiesc în case diferite, într-un oraș numit București, dar complet diferit de cel de astăzi.

Camelia Teodosiu: Vreau să spun ascultătorilor că invitatul nostru – regizorul Alexander Hausvater are o foarte bogată experiență înteatrul radiofonic, ca realizator a peste 200 de radio-emisiuni dramatice. De altfel, între 1980 – 1982 a fost directorul Secției Dramatice la Radio Canada.

Domnule Alexander Hausvater,  ce anume v-a atras spre teatrul radiofonic?

Alexander Hausvater: M-a atras invizibilul. Faptul că puteam crea sunete și voci care erau complimentate de imaginația oamenilor care ascultau. În Canada, la timpul respectiv, aveam seriale, avem piese care continuau dintr-o săptămână în alta, ca serialul Dallas sau Dynasty sau ce era  atunci la modă. Ascultau în fiecare săptămână. Mă interesează foarte mult imaginația omului, capacitatea lui de a-și imagina o realitate paralelă, de a trăi un vis, de a trăi departe de realitate obiectivă. Și radioul la timpul respectiv împlinea toate aceste necesități. Dar cel mai mult mi-a plăcut să mă joc cu imaginația oamenilor. Făceam concursuri și trebuiau să-și imagineze cum arată personajele. E înalt, e frumos, e nu știu ce… Și atuncea, cream o lume care era egală pentru interpret și pentru cei care ascultau, pentru că era o lume a imaginației. Noi am făcut un serial la Radio România de 20 episoade, cu actori, cu reporteri.

Și atunci, radioul a mixat realitatea obiectivă cu realitatea imaginară. Se întâmpla ceva în fiecare zi, omul citea știrile, se lua o știre și, după aceea, o dezvoltam pentru o oră, utilizând actori, reporteri, jurnaliști ș.a.m.d. Radioul are calitatea asta să informeze pe loc ce se întâmplă.

Alexander Hausvater: Am predat de multe ori și am fugit de acolo. Nu cred că un profesor e mai mult decât un ipocrit care crede că știe mai mult decât un student.  Și, ca artist, prezint o situație unor spectatori și sper că văzând situația, văzând povestea, se va întâmpla o reformă, se va întâmpla ceva care va duce acel spectator să devină mai bun cu copilul lui, cu nevasta lui, cu vecinul lui. Scena nu reflectă condițiile politice, social-politice ale timpul respectiv. Scena n-a creat o piesă enormă despre revoluție, despre ce se întâmplă… și așa că trec anii și nu vezi o reflexie în scris a ce se trăiește. Orice lucru e produsul condițiilor socio-politice și al sistemului politic. Tot ce se întâmplă în timpul ăla, la cel moment în care e prezentat. Asta vreau să știu. Eu, când merg la teatru, am două întrebări. Altfel plec. De ce acel spectacole era făcut aici? De ce acel spectacol era făcut acum?

Camelia Teodosiu: Ce reprezintă Adevăul pentru Alexander Hausvater ?

Alexander Hausvater: Nu reprezintă nimic. Pentru că nu există și nu a existat vreodată.  Adevărul este momentul în care trăim în prezent, în acest moment, și îl interpretăm în diferite forme. Fiecare interpretare în timpul interpretării e un adevăr. Nu există un adevăr absolut. Adevărul Google, adevărul religios… Există un adevăr al momentului care noi știm că e trecător și va fi schimbat cu alt adevăr.

Camelia Teodosiu: Și un adevăr al persoanei dumneavoastră?

Alexander Hausvater: După atâția ani, habar n-am. Rostul? Sper că există, dar eu nu știu. Am fost totdeauna în conflict cu în mine însumi, n-am trăit bine cu mine, și din această fricție poate se naște creativitatea. Un om care nu-și găsește pacea sau armonia e totdeauna în căutare. Și poate asta era sursa vieții mele: să caut și să nu găsesc, să întreb și să nu am un răspuns.

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Camelia Teodosiu / Editura Integral