„Junii trebuie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi”, afirma cornicarul sas Julius Teutsch.
Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! Astăzi călătorim în inima Brașovului, unde, an de an, mii de brașoveni și turiști trăiesc istoria pe viu.
Au trecut doar câteva zile de când, în Centrul Vechi al orașului de la poalele Tâmpei, în Duminica Tomii, a avut loc unul dintre evenimentele unice ale României, atât din punct de vedere cultural și tradițional, cât și istoric. Vorbim astăzi despre coborârea Junilor în cetate sau ”Ziua de călări”.
Spre deosebire de alte obiceiuri, istoria acestuia nu se pierde absolut deloc în negura timpului, ci putem spune că este chiar trăită mai intens de la un an la altul. Junii au grijă să lase tradițiile lor din generație în generație, insuflând, în special băieților, mândria, dar și responsabilitatea de a fi june.
În zilele noastre, junii au doar funcție ceremonială, dar în trecut cetele au fost create din necesitatea de a apăra proprietăţile împotriva hoţilor, dar și pentru a păstra nealterată autenticitatea comunității de români. Prima atestare documentară a obiceiurilor Junilor din Şcheii Braşovului datează din 26 martie 1728.
Aceștia sunt împărțiți în șapte grupuri, fiind costumați distinctiv și cu însemne specifice.
Primii care deschid parada din ”Ziua de călări” sunt Junii Tineri. Ei reprezintă chiar întemeietorii obiceiului. În trecut, în ceată aveau acces doar cei care locuiau în Șcheii Brașovului, acum, numărul acestora s-a împuținat semnificativ, astfel că sunt acceptați toți tinerii necăsătoriți, care au vârsta de la 13 – 14 ani și care vor trece de anumite etape impuse de regulamentul de organizare al grupului. Junii Tineri sunt prezenți pe tot parcursul anului în ritualurile acestora. Unul dintre simbolurile distinctive ale fiecărei cete de juni este steagul. În cazul Junilor tineri, acesta a fost confecționat din mătase în anul 1977 și are pe o parte clădirea Colegiului Național ”Andrei Șaguna”, iar pe partea opusă un june tânăr pe cal.
Junii bătrâni sunt bărbații căsătoriți, în trecut aceștia proveneau din zona „Pe Tocile” a cartierului Schei. Vestimentar, aceștia poartă un costum identic cu cel al Junilor Tineri, dar fără panglici la pălărie. Ei s-au constituit după anul 1877, iar actualul lor steag a fost realizat pentru a marca centenarul Idependenței.
Ceata Junilor Curcani s-a format în anul 1879. Din ea făceau parte bărbații căsătoriți care locuiau „Pe Coastă”. Prin atribuirea numelui de „Curcani” și preluarea acestor costume, românii din Adeal care nu au putut participa la războiul pentru Independența României au evidențiat participarea lor afectivă la marele eveniment. Steagul lor are pe o parte chipul lui Mihai Viteazul, iar pe cealaltă parte un june curcan.
Grupul cel mai nou înființat este cel al Junilor Dorobanți, care a funcționat împreună cu Junii Curcani din 1879, iar anul trecut și-au sărbătorit centenarul, întrucât anul 1924 a fost cel în care s-au desprins din ceata Junilor Curcani și au format un grup separat. La fel ca primul lor steag, confecționat în anul 1926, și cel actual are pe el imaginea unui erou de la 1877, descris de Vasile Alecsandri în poezia ”Dorobanțul”.
Junii Brașovecheni s-au constiuit în anul 1922. Din rândul lor făceau parte bărbații șcheieni stabiliți în Brașovul Vechi. Atât obiceiurile, cât și portul sunt ca cele ale Junilor Bătrâni, mai puțin podoaba capilară, ei purtând căciulă simplă cu ”țugui”. Steagul lor a fost reconstituit în anul 2007 și păstrează chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și un june brașovechean călare.
O altă grupare este cea a Junilor Roșiori. În trecut era formată din bărbați căsătoriți proveniți mai ales din zona nord-vestică a Șcheiului, numită de localnici Cacova. Ceata a fost fondată în 1908 prin scindarea Societății Junilor Naționali Albi. Steagul lor, realizat tot din mătase, are pe una dintre fețe chipul voievodului Mihai Viteazul, iar pe cealaltă, un June Roșior.
Cei care închid întotdeauna parada Junilor sunt ”ăi albi” sau ”ăi frumoși”. Este vorba despre Junii Albiori cu ale lor costume paietate spectaculoase și cu steagul care are pe o parte portretul marelui poet Andrei Mureșianu, iar pe cealaltă parte un June Albior. Aceștia s-au constituit în anul 1860, iar pe atunci proveneau din breslele măcelarilor și negustorilor din Șcheii Brașovului.
Chiar cu o zi înainte de Duminica Tomii din acest an, am stat și noi de vorbă cu o familie de juni, tată și fiu, Florin și Mihnea Nistor. Cel din urmă are 19 ani și face parte din ceata Junilor Tineri, intrând în rândurile sale la vârsta de 14 ani, iar acum fiind stegarul grupului. Florin Nistor este coordonatorul Junilor Tineri, dar și membru și reprezentant al Junilor Dororbanți.
”Noi, Junii din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi, reprezentăm partea tradițional-istorică încă din vremuri străvechi. Junii nu dau lupte propriu-zise cu sabia, ei dau o luptă cu ei înșiși, pentru că astăzi important e să ne luptăm noi cu noi pentru a înțelege că tradiția trebuie dusă mai departe, indiferent de contextul vremurilor. Noi suntem frați în ale Juniei, cuvânt greu și important. Dacă ne pricepem și ne dăm silința să așezăm tradiția în contextul vremurilor de astăzi, fără să-i alterăm substanța, tradiția va merge mai departe”, ne-a spus Florin Nistor.
”Eu de mic am crescut în casă cu acest obicei. Nu pot să mă imaginez pe mine sau familia mea fără Juni. Noi, în fiecare an, am avut cai în curte, am avut pregătiri de Paște foarte ample. Mie mi se pare ceva normal, adică e în sânge”, și-a amintit Mihnea Nistor.
Tot Florin Nistor ne-a oferit detalii și despre ținutele speciale ale Junilor. Acesta a menționat faptul că încă mai există croitori care știu să le realizeze și bijutieri care știu să lucreze în filigran, realizând nasturi și alte accesorii de o finețe și un rafinament artistic excepționale, elemente ce rămân moștenire în sânul fiecărei familii de Juni.
”Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Curcani, Dorobanți și Brașovechieni avem hainele negre, laibăr și șpențer de culoare neagră sau de un bleumarin închis, fustă, cioareci și cizme. Diferența între noi o face podoaba capilară. Junii Tineri au pălărie cu calotă rotundă, cu boruri largi, de culoare neagră și tricolor. Junii Bătrâni au același tip de pălărie, dar fără tricolor. Junii curcani au căciulă neagră, model Mihai Viteazu, cu pană de curcan și cu stema regalității. Junii Dorobanți au același tip de căciulă, doar că brumărie, cu două capete de leu, cu lănțicuri legate între ele, cu pompon și rujă laterală. Junii Brașovechieni au tot o căciulă din lână, cu țugui, de acolo li se trage și porecla de țuțuieni. Roșiorii și Albiorii au aceleași cămăși albe cu paiete și cu modele înflorate. Pe cap, Roșiorii poartă o căciulă model Alexandru Ioan Cuza, iar Junii Albiori au o căciulă model Mihai Viteazu din lână albă, cu pompon și cu rujă tricoloră”, ne-a detaliat reprezentantul Junilor Dorobanți, Florin Nistor.
Junii încheie Duminica Tomii, întotdeauna, cu o mare petrecere la Pietrele lui Solomon, loc în care fiecare grup de juni întinde câte o masă mare pentru a-și ospăta familia, prietenii, dar și vizitatorii. Acolo se joacă hora junilor, în centrul căreia are loc aruncarea buzduganului.
Tradițiile și obiceiurile Junilor nu sunt legate doar de această zi unică în spațiul românesc, ci au loc pe tot parcursul anului. Activitățile lor erau considerate ritualuri de inițiere în rândul feciorilor, însă simbolistica acestora se spune că provine încă de pe vremea daco-geților. Prin curțile din Șcheii Brașovului, încă mai poți auzi de pe la bătrânii locului povești despre zilele în care bărbații, femeile și copiii puneau în scenă, pe muntele Postăvaru, un adevărat cult al Soarelui. Cu toții duceau pe munte, în ziua de Rusalii, tot ce era transportabil de prin curte. Stăteau acolo până dimineața, iar la apariția Soarelui aruncau cu tot ce prindeau spre acesta astfel încât ”vârcolacii” să nu-l răpească.
Multe sunt istorioarele despre Juni, dar un lucru este cert, la Brașov, obiceiurile și tradițiile acestora încă pot fi trăite și reușesc să adune, an de an, mii de turiști dornici să vadă o frântură de istorie vie.
Aceasta este România de Nota 10, România autentică, România care își onorează și își prezintă trecutul cu mândrie, România oamenilor care duc mai departe tradițiile și obiceiurile.
Redactor: Bianca Bucă
Editor audio: Teodor Spiridon & Bianca Bucă
Video & Foto: Bianca Bucă
