Satul Sânnicoară se află la ieșire din Cluj-Napoca, către Gherla și aparține comunei Apahida. Prima atestare a localității datează din 1769-1773 sub numele de „Sz. Miklos”, iar în secolul al XIX-lea, a fost repopulată cu locuitori preponderent români.
Aici am găsit câteva doamne ale locului dornice să transmită mai departe tradiții precum țesutul la război și brodatul manual, dar și cusutul, ca ajutor pentru tinerele mame.
În 2018 au înființat un muzeu al satului, într-un spațiu oferit de primărie, iar apoi au început să organizeze diferite evenimente pentru a atrage, nu doar tinerii satului, ci și membrii ai comunităților care s-au îndreptat către sat pentru a scăpa de aglomerația orașului.
De curând, în timpul pandemiei, la micul muzeu al satului de la Sânnicoara, au fost donate peste 50 de cutii cu blugi noi, pentru a fi reciclați. Doamnele s-au pus pe tăiat fâșii pe care le-au bătut, cum spune tradiția, și apoi le-au țesut la război, transformând blugii în preșuri moderne cu iz tradițional.
Angela Măcicășan este sufletul activităților din muzeu, de mai bine de 4 ani.
Părintele Luca Viorel din Sânnicoara, observă îndeaproape activitatea de la muzeul satului care își are sediu peste drum de biserică și încurajează permanent enoriașii să se implice.
Adriana Todea s-a mutat în acest sat, în urmă cu 20 de ani. A auzit de existența muzeului și mare i-a fost bucuria că aici a găsit și un curs de cusut la mașină. După ce a învățat primii pași, și-a cumpărat propria mașină de cusut de care se folosește pentru ale casei, dar și pentru hobby. A rămas alături de micul colectiv de femei de la muzeu și contribuie și ea la confecționarea de preșuri și traiste țesute, dar și la broderiile aplicate pe cămeșile populare, de fiecare data când treburile gospodăriei îi permit.
Așa cum vă spuneam, la Sânnicoara se țes la război preșuri cu modele diverse create din blugi reciclați, se organizează cursuri de cusut și țesut pentru tinerele satului, dar și pentru copii și, uneori, când vremea nu e bună nici de grădină, dar nici de plimbare, se mai fac adunări la povești, ca și șezătoarele de odinioară.
Maria Marcu a fost toată viața ei pasionată de broderie. Cu drag învață pe oricine dorește să afle acest meșteșug, să-l folosească și să-l transmită mai departe. Pentru ea, Muzeul Satului din Sânnicoara este un loc de întâlnire, de tihnă și de bucurie.
Așadar, oamenii satului, cel puțin la Sânnicoara, județul Cluj, sunt pregătiți să întâmpine așteptările tinerilor mai ales în ceea ce privește tradițiile populare. Și sunt mulți cei ce pleacă de la oraș către sat în căutarea unui loc mai liniștit și a unor alimente mai sănătoase. Din păcate, nu prea mulți își doresc să fie parte, cu adevărat, din comunitate și să-i simtă sufletul, ci caută liniștea de pe “insula” lor, a curții sau a casei. În multe situații, astfel de inițiative, cum este cea a doamnelor de la Muzeul Satului din Sânnicoara, nu își găsesc, în practică, ecoul așteptat.
Cu toate acestea, Angela Măcicășan și doamnele care s-au adunat cu drag în jurul ei nu renunță nici la activitatea de țesut și predat meșteșuguri care ajută la supraviețuirea muzeului, dar nici la eforturile de a atrage membrii comunității tinere înspre deprinderile strămoșilor și dragul de tradiție.
Vă așteptăm la Muzeul Satului Sânnicoara, județul Cluj!
Realizator: Alina Nechita, Radio Cluj
Foto: Alina Nechita, Facebook
