Pentru început, am să desenez un şnur cu doi canafi la capete. În timp ce eu desenez, tu să răsuceşti în gând două fire de mătase, unul roşu şi unul alb. Şi acum vine întrebarea:
– Ce e mărţişorul ???
Ne întreabă retoric, după care ne explică pe îndelete, în povestea sa Irina Nicolau – specialist în etnologie, istorie orală, folcloristă și eseistă, și muzeologie,,rămasă în istoria Muzeului Țăranului Român prin contribuția sa imensă, cercetările și seria cărților bibliofile fiind elocvente în acest sens.
Sunt Camelia Teodosiu și vă invit la MȚR să mărțișorim și să sporovăim cu invitata noastră Raluca Minoiu care se declară a fi ”povestaș”. Asta pentru că îi place să se implice în relația cu oamenii, cu cei mici, dar și cu cei mari, fiind psihoterapeut prin joc și dramoterapie. Iar în calitatea sa oficială de șef birou creativitate la Muzeul Național al Țăranului Român coordonează o serie de proiecte care mai de care plin de creativitate, fantezie și magie.
Pe lângă atelierele de mărțișorit și sporovăit, Raluca Minoiu șef birou creativitate la Muzeul Național al Țăranului Român , este implicată, alături de colegele ei, în multe activități creative, atractive pentru diferite categorii de vârstă.
”Șnur alb și roșu de mătase, lânică și bumbac, hârtie de ziar, semințe, fetru, ceramică, podoabe, lut, rotițe de ceas, metal, taste de computer, rășină sintetică, sticlă, email, argint, lemn, piatră și flori, etamină, mărgele, pasta fimo, dantelă și tot atâtea tehnici și stiluri fac din Târgul Mărțișorului, ca de fiecare dată, o poveste de neratat.
De peste 20 de ani, în ajun de 1 martie, Muzeul Național al Țăranului Român spune povestea mărțișorului în nenumărate feluri. Tineri, studenți, artiști, meșteri și, în anii din urmă, designeri și arhitecți au conturat de-a lungul timpului particularitatea acestui eveniment a cărui principală expresie este creativitatea însoțită de o debordantă imaginație și simț ludic. Târgul a creat de-a lungul timpului pentru publicul bucureștean o ofertă bogată prin unicitatea, inventivitatea și diversitatea mărțișoarelor reușind să schițeze noi forme de mitologie urbană ce folosesc, ca sursă de inspirație, lumea și mitologia țărănească ori imaginează noi forme ale creativității: de la obiectul manufacturat și reciclat, care folosește materiile naturale devenite clasice, la amprenta unui design contemporan, de la eroii desenelor animate și a benzilor desenate la personajele lumilor virtuale, imaginate pe o multitudine de materii neconvenționale.
Continuăm să sprijinim ca în fiecare an, câteva școli, fundații, asociații, organizații care desfășoară acțiuni cu caracter umanitar pentru copii cu dizabilități și sprijin pentru categoriile defavorizate.” – comunicat Muzeul Național al Țăranului Român
Și dacă aveți curiozitatea să aflați despre aceste ateliere creative, vă oferim câteva detalii din programul atașat invitației primite de la Muzeul Țăranului :
Atelier de mărțișor dedicat fundațiilor și asociațiilor, cu Raluca Oprea-Minoiu
Întâi facem un șnur luung, cât o zi de vacanță. Sau cât noi de lung. Șnur roș-alb sau negru-alb, ca pe vremuri. Apoi, din tot felul de materiale plăcute atingerii – fetru, cauciuc, paiete, pânză, hârtie manuală, pastă modelatoare, facem un mărțișor, două, ba trei, după pricepere și curaj. Și dacă e vreme, spunem și o poveste, cu babe, sfinți, fragi și primăvara care ba vine, ba dispare. Adică ne jucăm după pofta inimii.
Atelier de teatru de umbre cu Beatrice Iordan
La început copiii vor afla ce este teatrul de umbre, când și unde a apărut. Apoi, pe baza poveștii Babei Dochia, copiii vor trece la lucrul efectiv: împreună cu părinții sau singuri, vor fi împărțiți pe echipe și vor lucra siluetele reprezentând personajele poveștii. La sfârșit, fiecare echipă va realiza o scurtă reprezentație teatrală: ei vor mânui la panou siluetele tocmai construite – ajutați de adulți – și vor interpreta povestea Babei Dochia.
Atelier de realizat felicitări cu ajutorul ștampilelor, alături de Beatrice Iordan
Cu trecerea timpului oamenii folosesc din ce în ce mai puțin scrisul de mână pentru a trimite mesaje persoanelor dragi. Scrisorile și felicitările nu mai sunt la modă. Dar ce bucurie când, totuși, găsim și altceva în cutia poștală, în afară de facturi și alte înștiințări oficiale.
La acest atelier vom crea ștampile personalizate, pe care le vom folosi în înfrumusețarea felicitărilor pe care vrem să le dăruim persoanelor dragi..
Atelier de confecționat mărțișoare din pănuși cu Beatrice Iordan
Din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit plantele atât pentru consum propriu, în hrana de toate zilele, cât și ca materie primă pentru realizarea vălurilor de pânză din care își croiau hainele. Ierburile, crengile, rădăcinile, scoarța copacilor nu au fost nici acestea date la o parte, ci au fost folosite și pentru diferite împletituri: coșuri, coșare, tot felul de traiste pentru transport, garduri împletite, rogojini, figurine, jucării și chiar podoabe.
La acest atelier vom folosi pănușii de porumb pentru a realiza împletituri simple pe care le vom transforma în figurine de mici dimensiuni, devenind astfel mărțișorul pe care îl putem dărui persoanei dragi.
Sperietori cu strâmbături cu Ana Petrovici-Popescu
Pe vremuri, oamenii își protejau recoltele de păsările pofticioase construind sperietori cu chip uman pe care le îmbrăcau în haine zdrențăroase, le îndesau bine pe cap pălării găurite pentru a le feri de insolație, iar la final le împodobeau cu tot felul de oale gălăgioase. Pornind de la acest obicei, vom realiza o lucrare colectivă ce va cuprinde tot spațiul Atelierului de Creativitate în care vom construi un câmp mare de sperietori cu strâmbături – grimasa poate pleca de la fața unui om fără vacanță (!) și de la urletul acestuia când observă lipsa ultimei felii de tort din frigider, apoi vom construi acele obiecte/idei care trebuie păzite.
Atelier de mărțișorit și sporovăit cu Raluca Oprea-Minoiu
Întâi dăm o raită prin muzeu, la vânătoare de semne care protejau de cele rele, în vremuri nu foarte de demult. Apoi facem un șnur luung, cât o zi de vacanță. Sau cât noi de lung. Șnur roș-alb sau negru-alb, ca pe vremuri. Apoi, din tot felul de materiale plăcute atingerii – fetru, cauciuc, paiete, pânză, hârtie manuală, pastă modelatoare, facem un mărțișor-amuletă, două, ba trei, după pricepere și curaj. Și dacă e vreme, spunem și o poveste, cu babe, sfinți și zmeură. Sau o poveste de iubire, că tot a trecut Dragobetele pe aici.
Dicționarul târgului:
Mărțișor, Mărțișug sau Marț, obicei de 1 martie consemnat de etnologii începutului de secol XX, era prezent nu numai la români, dar și la bulgarii și albanezii din Balcani. Obicei pe care țăranii îl repetau în fiecare început de primăvară ca semn protector împotriva bolilor și a nenorocului. Copiilor li se lega o monedă de argint la mână cu un fir răsucit de lână sau de bumbac alb și roșu ca să fie feriți de boală, pe care aceștia îl legau după 12 zile în pom ca să fie pomul roditor, iar vitelor li se agăța fir roșu cu alb ca să fie sănătoase și la fel, bune de rod.
Preluată de lumea urbană și devenită modă, firul de bumbac devenit fir de argint sau de aur, purtat drept colier și podoabă, ținut la piept, primit ca suvenir și mai nou cadou, povestea mărțișorului supraviețuiește în diferite forme până în contemporaneitate, de la firul simplu răsucit în alb și roșu până la mărțișorul virtual.
Realizator: Camelia Teodosiu
Foto: Muzeul Țăranului Român / Iuliana Balan / Raluca Minoiu / Ana Petrovici / Ioana Fruntelată / Mihaela Bucur
