Radio România Brașov FM: Povești lipovenești din satul în care încă se...

Radio România Brașov FM: Povești lipovenești din satul în care încă se mai vorbește slavona medievală

34
0

„Frumusețea naturii este egalată numai de frumusețea sufletului”, spunea Victor Hugo.

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! De această dată, călătorim într-un loc în care timpul chiar a stat în loc, iar frumusețea naturii și cea a sufletului creează cheia către o lume ruptă parcă din povești. Este locul în care limba slavonă din Evul Mediu încă este folosită în viață de zi cu zi, fără niciun fel de adaptare la zilele noastre, căsuțele vechi de peste un secol își primesc oaspeții, iar gospodinele prepară delicii după rețete vechi de sute de ani. Este Jurilovca, satul cu povești lipovenești.

Jurilovca este satul întemeiat de lipovenii plecați în toată lumea după sinodul din 1654 și impunerea restricțiilor dure de către Patriarhul Nikon. Aceștia au ajuns și pe meleagurile mioritice unde au întemeiat comunități în mai multe colțuri de țară, iar în Jurilovca au creat una în pragul secolului al XIX-lea. La început, a fost doar un cătun, iar ulterior a devenit unul dintre cele mai importante centre de pescuit în zona Deltei Dunării.

Liniștea, peisajul autentic al satului de pescari de altădată cu căsuțele alb-albastre, dar și peisajele deltaice vă vor purta într-o altfel de Românie. Diminețile și serile le-ați putea petrece pe malul „Mării Dulci” a țării noastre. În antichitate, se numea Halmyris și era legat de Marea Neagră, acum cele două tărâmuri maritime sunt despărțite de un fir de nisip și a devenit cel mai mare lac de apă dulce din țară, purtând denumirea de Lacul Razim. Paradis pentru zeci de specii de păsări, martor al istoriei și sursă de hrană pentru localnici, legenda spune că atunci când apele sale devin nărăvașe din senin, acesta este mult mai periculos decât marea.

Tot pe malurile sale puteți admira și chiar urca pe Capul Doloșman, singura faleză stâncoasă de pe litoralul românesc la care natura muncește de peste 20 de milioane de ani pentru a crea această minune dobrogeană ce îți taie răsuflarea cu spectaculozitatea sa. Rezervația naturală de 125 hectare a fost declarată arie protejată și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării  aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.

De menționat este și faptul că rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare dintre cele mai diverse, nu mai departe de începutul lunii septembrie când în zona Jurilovca a poposit un stol de câteva sute păsări Flamingo.

Odată ajunși pe platoul Capului Doloșman, practic pătrundeți în cea mai veche așezare atestată documentar pe teritoriul României, Cetatea Argamum, construită înainte de Hristos, prin anii 660 – 670. Într-un peisaj mirific, cu apele Razemului la picioare, legenda cetății spune că pe aici ar fi trecut corabia argonauților după ce au furat lâna de aur.

În acest loc rupt parcă din poveștile bunicilor, vacanțele se transformă în adevărate experiențe de neuitat, iar pentru a trăi total autenticitatea unei astfel de aventuri ați putea alege să poposiți într-una dintre casele vechi de peste un veac ale localnicilor care deschid turiștilor porțile propriilor gospodării.

Cum este să stai în concediu într-o căsuță bătrânică de vreo 100 de ani? Păi, cam așa ca în… povești lipovenești cu tril de păsărele la răsărit, cântec de cocoși și seri cu apusuri răvășitoare. Am stat și noi de vorbă cu unul dintre proprietarii din zonă.

„După ce am terminat facultățile în București, am muncit vreo 20 de ani pe acolo și, la un moment dat, satul ajunsese într-o zonă de depopulare masivă. Noi eram foarte atașați de sat. Ne-am sfătuit, iar eu am renunțat la job-ul din București și am revenit aici. Aveam casa din partea tatălui meu, aceasta este a bunicii soției, și am zis că va trebui să le resuscităm, să le readucem la viață. De prin 2017 am început câte puțin, câte puțin și am renovat. N-am putut să facem totul dintr-odată pentru că n-aveam bani, iar timpul nu ne permitea. Ne-am făcut noi singuri câte puțin în fiecare an. Și am încercat să facem și pe partea gastronomică, să guste oamenii și din mâncărurile specifice zonei, să se plimbe cu caiacele prin zone mai puțin accesibile, să vadă înspre Capul Doloșman și înspre Gura Portiței, locuri mai neatinse de comercial. Și eu cred că am reușit. Încercăm să atragem oameni care sunt mai mult interesați de o experiență în zona asta de tradițional, de familie”, ne-a mărturisit Dan Paul Pamacai.

În ceea ce privește specificul caselor lipovenești, Dan Paul Pamacai nu doar că ni le-a descris pe cele tradiționale, ci ne-a oferit detalii și despre nelipsita saună lipovenească:

„În general, casele lipovenești sunt formate din câteva camere înlănțuite, se trece dintr-o cameră într-alta. Erau și sunt o parte dintre ele, în continuare, acoperite cu stuf. În față avem o tindă. Fiecare casă are în fiecare cameră câte o icoană. Este vorba despre icoane vechi de secole aduse încă de pe timpul migrației de acum 400 – 500 de ani. Un lucru care era absolut prezent la toate gospodăriile era baia, prezentă și acum în unele gospodării. De obicei, era construită o clădire în afara locuinței și era saună. Este un sistem relativ simplu în care se face foc într-o chestie metalică, de obicei, care e acoperită cu pietre pe mijloc. Are un ceaun în care se pune apă și se încălzește, iar în apa se pun tot felul de plante medicinale. Se face ca un fel de fiertură, practic. Există o masă și o măturică. De obicei, măturică e făcută din lăstari de stejar și, cu măturica, după  ce te întinzi pe masă, începi să faci ritualul de purificare, ca să zic așa”.

Știați că amintirile vacanțelor pot avea gust și arome? Ei bine, un sejur în Jurilovca vă va lăsa cu gust de ladâciki, storceag, borș de pește lipovenesc cu ciușcă, lacherdă, perișoare de șalău, plachie și alte delicii culinare lipovenești, „stropite” cu puțină semagonka, socată și vin de acasă. Despre prepararea bucatelor din zonă ne-a oferit detalii tot Dan Pamacai.

„Satul era eminamente un sat de pescari și atunci mâncarea principală era peștele, aspect care încă se păstrează. Nu există nicio masă fără pește. Indiferent că mănânci friptură, că mănânci ce mănânci, tu trebuie să ai o bucățică de pește. Unchii mei au fost pescari. În fiecare vacanță când veneam la bunici mergeam cu ei la pescuit, zi de zi, de la 5 dimineața până pe la 11.00, 12.00. Se merge pe o preparare cât mai simplistă a peștelui. Mâncările nu vor fi niciodată complicate și complexe. Sunt mâncăruri simple, iar gustul este dat de prospețimea peștelui”.

Un alt detaliu care face ca Jurilovca să fie un loc aparte este păstrarea portului tradițional lipovenesc, cu spectaculoasele cocoșnice. Și cine le-ar fi putut realiza atât de autentic dacă nu o lipoveancă în atelierul său care poartă numele bunicii de la care a deprins dragostea pentru tradițiile și obiceiurile locului. 

„Bine ați venit în atelierul meșteșugăresc! Sunt Valentina. Katiușa Design vine de la numele bunicii mele. Pe bunica o chema Ecaterina. După câțiva ani de când am fost plecată, m-am întors în Jurilovca pentru că nu puteam să mai stau în altă parte. Atelierul este plin de strălucire și culoare întrucât costumele lipovenilor sunt spectaculoase. Am mers pe o linie tradițională originală în care folosesc materiale de calitate precum in, cânepă, bumbac. Când e un costum roșu atunci și cocoșnicul se adaptează la culoarea costumului. Femeile căsătorite poartă un cocoșnic mai cilindru și acoperit la spate care diferențiază domnișoarele și doamnele căsătorite. Doamnele căsătorite tot timpul își prind părul la spate într-o chicică, iar fetele tinere poartă cocoșnice descoperite, iar la spate își împletesc părul într-o singură coadă legată cu panglică”, ne-a povestit frumoasă lipoveancă.

Jurilovca este locul în care poți trăi istoria pe viu, dar te poți bucura și de relaxarea specifică unei zile de vacanță în orice perioadă a anului. Însă, dacă alegeți sezonul cald nu ratați o zi de stat la soare pe cea mai spectaculoasă plajă din România la care puteți ajunge doar cu vaporașul, Gura Portiței, colțul de rai unic în Europa în care Delta și Marea își dau întâlnire, o oază de liniște, sălbăticie și mirific.

Cei care vor să traiască experiența paradisiacă a Deltei ar putea alege o zi pe canalele sălbatice, iar cu ajutorul unei călăuze pricepute veți ajunge să trăiți ocazii unice cum ar fi să dați peste regele deltaic Codalbul, vulturul cu coadă albă, cea mai mare pasăre răpitoare din țară, specie aflată în pericol de dispariție, în România trăind cam 200 de exemplare, sau să urmăriți spectaculosul moment în care sute de pelicani iau prânzul ori să culegeți cochilii de scoici gigantice direct de la suprafață apei.

V-ați putea, pur și simplu, deconecta de la cotidian cu o plimbare în liniștea naturii, printre nuferi, egrete, stârci, corcodei și cormorani, albatroși și lișițe jucăușe, șerpișori sau bizami blănoși.

În schimb, cei care vor să mai descopere un colț de istorie, pot alege să se îndepărteze vreo 25 km de Jurilovca și să viziteze singura cetate medievală construită de negustorii genovezi care încă se mai păstrează în Dobrogea. Cu limanul Razim și lacul Babadag la picioare, Cetatea Enisala este cocoțată la peste 100 de metri înălțime și se spune că în grota de sub ea trăiește un zmeu cu fata pe care a rapit-o.

Odată terminată incursiunea în lumea satului lipovenesc, luați cu voi amintirile serilor petrecute în gospodăriile localnicilor, a zilelor cu drumeții, a tradițiilor locului, dar și gustul lipovenesc fie printr-o rețetă transmisă din generație în generație, fie printr-un borcan de miere cu izmă de Jurilovca sau de dulceață cu smochine, specifice locului.

Încheim aici o altă călătorie de poveste în România de Nota 10. Vă doresc să vă faceți din fiecare zi o amintire de neuitat!

Redactor/Foto: Bianca Bucă

Editor audio: Alina Andor & Alin Cohai