”A fost odată ca niciodată… Că de n-ar fi nu s-ar mai povesti… despre Palatele Brâncovenești.”
Revenim la Palatul Mogoşoaia, fascinați de frumusețea locului și de atâtea povești cât nu avem timp a spune. Ne vom opri doar la câteva repere marcate istoric prin destinația clădirilor ridicate pe domeniu și a reconstrucției acestora, pentru a fi puse în valoare obârșia și memoria acelor personalități care le-au trecut pragul.
Istoria a peste 300 de ani se regăsește aici odată cu prima piatră de căpătâi pusă de Constantin Brâncoveanu, care ajuns mare logofăt a construit la început o biserică închinată Sfântului Gheorghe. Biserica, terminată la 20 septembrie 1688, cu o lună înainte de alegerea sa ca Domn, va servi drept paraclis al viitoarei curţi domneşti.
14 ani mai tîrziu, în 1702, tot la 20 septembrie, este terminat Palatul pe care domnitorul Constantin Brâncoveanu l-a construit pentru Ștefan, al doilea fiu al său.
După această scurtă introducere, vă invit să ascultăm ce au a ne povesti, invitații acestei ediții a emisiunii – directorul Centrului Cultural Palatele Brâncovenești – domnul Nicolae Pungă și doamna arhitect Alexandra Chiliman – Juvara care a lucrat la restaurarea parcului și a clădirilor aflate pe domeniul Mogoșoaia.
Domnul Director Nicolae Pungă ne prezintă un scurt istoric al Palatului de la Mogoșoaia și amintește câteva din personalitățile care, de-a lungul istoriei, au îndrăgit în mod deosebit acest loc.
În prezent, Palatul Mogoșoaia este un important punct de atracție turistică, iar domnul Nicolae Pungă, directorul Centrului Cultural Palatele Brâncovenești ne prezintă oferta culturală și de divertisment a acestui complex monument istoric
Pe domeniul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, putem admira și vizita Palatul Brâncovenesc și vila Enchingen, biserica, Turnul Porții, Curtea de Onoare , cuhnia (bucătăria), Ghețăria, Foișorul, Pivnița Domnească și bineînțeles parcul cu toate grădinile, aleile frumos amenajate, serele, castanii seculari…Toate pe marginea lacului care oglindește mirajul locului.
Parcul istoric se întinde în partea stângă a Curții de Onoare și urmează malul lacului mai bine de un kilometru. Aleile pietruite ne duc spre Serele Bibescu comandate de Nicolae Bibescu , iar inima parcului găsim Cavoul Bibescu.
Vegetația din acest parc este variată și este formată din grupuri de arbori seculari de foioase: platan, tei, stejar, plop și frasin, intercalate cu conifere: pin, brad, thuia și câteva exemplare de molid. La baza arborilor seculari sunt arborii tineri plantați intercalat: arțar, paltin, arin, mesteacăn și carpen, combinate cu speciile de rășinoase: brad alb, brad argintiu, thuia, chiparoși și ienuperi de Virginia. La poalele arborilor tineri se întind grupuri diverse de arbuști ornamentali, de la magnolii, la rhododendroni, sau dracile cu flori galbene al căror fruct au forma unor boabe roșii, dar și gutui japonezi și lilieci. Pe marginea lacului sunt numeroase specii de salcie.
Parcul nou, situat în partea de nord a Palatului Brâncovenesc a fost finalizat în anul 2011 și se întinde pe 7 hectare, amenajat prin plantații de arbori, gazon, trei coline și un lac artificial, fiind un parc cu sistem de irigare integral.
O altă parte a poveștii de la Palat este continuată de dna Alexandra Chiliman – Juvara care, în calitate de arhitect specialist în restaurări, s-a îndrăgostit de acest loc în perioada în care s-a implicat direct pentru a pune în valoare, peste patina anilor, domeniul de la Mogoșoaia cu ale sale clădiri, parcuri și grădini.
Doamna arhitect Alexandra Chiliman – Juvara ne spune cum a intrat în povestea Palatelor Brâncovenești și ce presupune o restaurare a unui astfel de complex monument istoric.
O iubire imensă pentru Mogoșoaia a purtat-o arhitectul George Matei Cantacuzino, care a lucrat mai bine de 15 ani la restaurarea Palatului, grădinilor și la amenajarea interioarelor despre care a scris studii documentate. George Matei Cantacuzino, era nepotul Prințului George Valentin Bibescu, fiiul Marcelei și al lui Nicolae B. Cantacuzino.
În cartea “Izvoare și Popasuri” arhitectul G.M.Cantacuzino descrie cum s-a desfășurat restaurarea domeniului: “în vara anului 1921 lucram la restaurarea palatului brâncovenesc din Mogoşoaia. Cu o ceată de meşteri iscusiţi în cioplirea şi întrebuinţarea cărămizii, cu o şatră întreagă de țigani şi cu doi pietrari greci, mă străduiam să schimb mândrei locuinţe domneşti aspectul ei de tragică ruină, ca o poveste de Edgar Poe. Încetul cu încetul, bolţile prăbuşite se refăceau, crăpăturile adânci ale zidurilor se umpleau, pietrele căzute se puneau la loc, şi întreg palatul ieşea la iveală din țărână adunată la picioare de vânturile vremii și ale uitării”.
Domeniul familiei Brâncoveanu
1680-1702
Constantin Brâncoveanu, cumpără diferite trupuri de moșie de la mai mulți proprietari.
1688
Constantin Brâncoveanu ridică biserica, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pe care o termină cu o lună înainte de alegerea sa ca Domn.
1702, 20 septembrie
Constantin Brâncoveanu înalță Palatul pentru al doilea fiu al său, Stefan.
1705
Este realizată pictura bisericii de o echipă de zugravi condusă de Constantin, cel care executase frescele bisericii mari a mânăstirii Horezu.
1714, 15 august
Domnia lui Constantin Brâncoveanu se sfârșește tragic. Palatul este devastat, jefuit, transformat în han.
1830-1832
Banul Grigore Brâncoveanu, împreună cu soția sa, Safta, repară biserica, prilej cu care toarnă un nou clopot.
Domeniul familiei Bibescu (1832-1945)
1844-1848
Sunt inițiate lucrări ample de restaurare de către Domnitorul Gheorghe Bibescu, noul proprietar al palatului și domeniului de la Mogoșoaia, rămase neterminate.
1870
Principele Niculae Bibescu (1832-1890) începe lucrările de restaurare cu un arhitect francez. Aripa din nord este extinsă; edificiul este înălțat cu o nouă cornișă, ferestrele de la etaj sunt construite în formă trilobată. Parcul este replantat de grădinarii francezi, Rohan si Montigny. În onoarea Louisei Helene Ney d’Elchingen, în locul arhondăriei se ridică un nou palat.
1890-1911
Mariei Nicole Bibescu, fiica lui Niculae Bibescu este proprietara domeniului.
Martha Bibescu (1912-1956)
1912
Prnicipele George Valentin Bibescu va cumpăra o parte din moșie și Curtea Domnească de la Mogoșoaia, de la verișoara lui, Marie Nicole.
1912-1945
Lucrările de restaurare sunt coordonate de arhitecții Domenico Rupolo și George Matei Cantacuzino.
1913
Lucrările sunt întrerupte din cauza primului război mondial.
1921-1922
Se construiesc terasele din fața Palatului, în stilul grădinilor italienești, se concepe un proiect unitar pentru amenajarea peisagistică a parcului și a zonei de protecție a monumentului. Se delimitează parcul spre nord cu o mică pădurice, se amenajează livada și grădinile de vară din jurul puțului părăsit, se restaurează grădinile englezești.
1952-1930
Se restaurează turnul de intrare și cuhnia (bucătăria). Vila d’Elchingen se transformă prin adăugarea unei duble galerii de colonade după modelul de la Mânăstirea Comana. Se restaurează biserica și grădinile de trandafiri și iriși din fața intrării.
1931
Se montează Portalul cu figuri alegorice.
1945, 6 aprilie
Palatul Mogoșoaia este clasat monument istoric și se stabilește zona lui de protecție.
1945, 7 septembrie
Principesa Martha Bibescu părăsește țara, plecând în exil. În anii imediat următori, palatul și vila Elchingen sunt devastate și golite de mobilier. Obiectele care mobilau palatul au fost încărcate în camioane de către comuniști. O parte din ele au dispărut, altele au fost duse la Buftea, la Muzeul de Istorie, Muzeul Orașului București, Muzeul Național de Artă.
1956, 2 august
Valentina și Dimitrie Ghica Comănești pleacă în exil la Londra unde se întâlnesc cu fiii lor și cu Martha Bibescu.
1952-1957
Se execută lucrări de amenajare a palatului în vederea transformării sale în muzeu de artă brâncovenească; cu acest prilej se demolează ziduri, se zidesc goluri sau se crează altele noi pentru asigurarea unor suprafețe pentru simeză și a unui circuit fluent de vizitare. Vila Elchingen se transformă în casă de creație pentru scriitori.
1961-1972
Se restaurează cuhnia și se schimbă șarpanta, se reconstruiesc cele patru turnulețe de aerisire, se zidește ușa dinspre livadă, iar capela este dezafectată și transformată în cameră muzeală. Se restaurează și ghețăria.
1977-1980
După cutremur, se consolidează palatul, cuhnia, se reconstruiește partea superioară a turnului de acces și poarta Târgoviștei. Grupul statuar care o reprezenta pe zeița Minerva este dus pentru a fi restaurat la Muzeul Național de Artă.
1980-1989
Palatul și casa de creație a scriitorilor sunt transformate în depozite pentru materialele folosite la „spectacolele omagiale” pentru Nicolae Ceaușescu. Livada a fost tăiată și grădinile abandonate.
1992-2000
S-a restaurat Vila Elchingen, fosta casă de creație a scriitorilor transformată într-un mic hotel, cu restaurant si săli de conferință. Cu ocazia decopertării pèreților, în vederea consolidării, s-a descoperit prima casă cumpărată de Constantin Brâncoveanu, în sec. al XVII-lea, care a fost păstrată, actuala casă fiind rezultatul unor adăugiri în sec. XIX și prima jumătate a sec. XX.
1995
Au continuat lucrările de consolidare a palatului, la ultimul nivel.
1997
S-a restaurat cavoul.
2002
S-au restaurat Serele Bibescu, grădinile istorice și elementele de arhitectură din parc.
În decembrie, se montează pe poarta Târgoviștei o replică după grupul statuar care o reprezintă pe zeița Minerva, grup căzut la cutremurul din 1977.
Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia
Important monument, palatul îmbină elemente decorative muntenești cu cele bizantine și de renaștere italiană.
La subsolul acestuia, pivnița înaltă este o încăpere largă, acoperită de patru calote semisferice dispuse în jurul unui stâlp central. Parterul cuprindea încăperi modeste și spații auxiliare destinate slujitorilor.
La etaj, se aflau camerele domnitorului și ale familiei sale, precum și saloanele oficiale pentru primirea oaspeților de seamă.
Din curtea de onoare, pe o scară exterioară, se ajunge într-un foișor ce se află plasat în centrul fațadei principale.
Inițial, atât foișorul cât și încăperile de la etaj au fost decorate cu stucaturi orientale și cu picturi murale reprezentând portrete ale familiei domnitoare și scene cu subiecte istorice. Pe fațada dinspre lac, regăsim o splendidă „loggia” de inspirație venețiană, cu arcade trilobate, încadrată de două elegante foișoare înguste. Prin ele, se asigura la origini accesul la etaj, direct dinspre terasă.
În abundența decorației sculptate în piatră, se regăsesc forme renascentiste și elemente baroce care conferă întregului ansamblu o grație și un rafinament neegalate în arhitectura românească.
Vila Elchingen este fosta arhonderie a curții domnești, refăcută și extinsă la începutul secolului XX, pe nucleul construcției din secolul XVII, de către arhitecții Domenico Rupolo și G.M. Cantacuzino.
Preluând aspectul vechilor arhondarice mănăstirești, clădirea atrage atenția prin vastul portic din coloane de cărămidă de la parter și etaj. O vreme, aici a funcționat Casa de Creație a scriitorilor, muzicienilor și artiștilor plastici.
În cartea “Izvoare și Popasuri” arhitectul G.M.Cantacuzino descrie Mogoșoaia astfel:
“Sunt locuri în care răbdarea omenească prinde mai bine rădăcină și pe care vremea pare a se opri pentru a se concretiza în forme armonioase. Mogoșoaia este un astfel de loc, hărăzit duratei, rupt din actualitatea vremurilor pentru a înfățișa efemerelor mode o imagine a permanenței românești. Mogoșoaia nu este numai o locuință domnească, decor singuratic al unei mari cârmuiri. Mogoșoaia este un domeniu, un colț întreg de țară, un peisagiu ieșit dintr-o evocare, înfăptuit prin râvna creatoare a unui șir de generații care și-au organizat viața în funcția principiilor și aspirațiunilor lor… Mogoșoaia nu este numai înfățișarea unui trecut, dar tot atât și expresia unui prezent viu, mărturia unei deveniri. Iată de ce Mogoșoaia are un loc aparte printre monumentele istorice ale României”.
Texte documentare și fotografii puse la dispoziție de dna. Ionela Ignat – șef serviciu expoziții și documentare, Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești
Realizator emisiune: Camelia Teodosiu
