Astăzi, pășim împreună într-un Palat de poveste, la Mogoșoaia, pe urmele unei femei celebre, Martha Bibescu. Deschidem, așadar, poarta acestui complex monument, împreună cu doamna Ionela Ignat, șef serviciu expoziții și documentare la Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești.
Vă invit să ne imaginăm că suntem la începutul sec XX, când aleile acestui loc erau străbătute de freamătul unor evenimente mondene, culturale și diplomatice patronate de Martha Bibescu.
Doamna Ionela Ignat, șef serviciu expoziții și documentare la Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești, este prezentă în Biblioteca noastră de Bucurii pentru a ne povesti despre prințesa Martha Bibescu și al ei minunat Palat de la Mogoșoaia. un loc de care a fost realmente îndrăgostită.
Scriitoare, deschizătoare de drumuri în materie de feminism, coordonatoare de opere de caritate, o figură carismatică pentru relațiile diplomatice ale României interbelice, Martha Bibescu părea înzestrată cu tot ceea ce definește prințesa perfectă – foarte frumoasă, inteligentă, educată, diplomată, modernă… Avea o largă deschidere față de noutățile venite din Europa occidentală, inclusiv în materie de artă, de arhitectură și, așa cum a visat, a făcut din Palatul Mogoșoaia un loc care să strălucească.
MARTHA LAHOVARI, PRINȚESĂ BIBESCU
Martha Lahovari s-a născut la București la 28 ianuarie 1866. Tatăl său, Ion Lahovari a fost ministru plenipotenţiar la Paris (1892–1895) și ministru de externe (1899–1900). Mama sa, Smaranda (Emma) Mavrocordat, era descendenta unei familii ilustre din Fanar, care se stabilise de multă vreme în Moldova.
Tradiția politică, diplomatică și culturală a familiei din care provenea, dar și educația aleasă pe care a primit-o și-au pus amprenta asupra caracterului și personalității prințesei. Mândră de descendența sa, Prințesa Martha Bibescu afirma că “Dacă Lahovari a fost familia mea intelectual…Mavrocordații au fost familia mea istorică”.
Cea mai mare parte din tinerețe și-a petrecut-o la Paris, în Franța, iar verile la vilele închiriate de familia Lahovari la Royat, Biarritz și Cabourg. Crescută și educată în primii ani de guvernante, Martha Lahovari şi-a continuat pregătirea la o mănăstire din Belgia.
Regina Maria a României în ”Povestea vieții mele” i-a făcut o caracterizare cuprinzătoare Prințesei Martha Bibescu: ”Martha intrase în viață înțeleaptă de la început și plină de știință. De copilă, Martha era un om în toată firea. Am cunoscut-o fetiță, în primii ani după venirea mea în România, căci era între noi o diferență de zece ani. O poreclisem ‘poney’ (…). Din prima ei copilărie, Martha dădea semne că va fi frumoasă și visa măriri. O însuflețea tot ce era măreț în astă lume, fie că era vorba de regi sau de orice alt lucru de seamă. Nume mari, succese mari, talente mari, cariere fabuloase, toate o vrăjeau pe mica fetiță cu ochi căprui, cu minte ageră și cercetătoare. Îmi plăcea să o am pe lângă mine; avea o fire nespus de bogată și de înviorătoare, iar adorația ce avea pentru mine îmi măgulea vanitatea de ființă tânără. Aveam doar un nume însemnat și două lungi șiruri de străbuni în amândouă capetele Europei; toate acestea le știa Martha. Ca toți Lahovareștii era un soi de enciclopedie, chiar la vârsta ei fragedă, și avea o memorie minunată; niciodată nu uita nimic și nici nu se înșela. Chiar când era copilă nu mi se părea că sunt lângă un suflet mult mai tânăr decât al meu. În ‘poney’ nu era nimic naiv, ochii erau pânditori și mintea mereu în lucrare. Fetița frumoasă ajunse o femeie cât se poate de atrăgătoare, ba chiar o adevărată frumusețe: cu ochii ei mari, (…) Martha avea ceva din Circe în puterea ei de a fermeca”.
Pe vremea când Martha era o tânără adolsecentă, mama s-a, Smaranda Mavrocordat, dorea să o căsătorească cu un tânăr din familia Ghika Comănești. Acest proiect nu s-a fructificat. Peste mulți ani, unica fiică a Prințesei Martha Bibescu și a Prințului George Valentin Bibescu se va căsători cu fiul acelui Ghika Comănești.
La 24 octombrie 1901, la Biserica Domnița Bălașa din București, Martha s-a logodit cu Prințul George Valentin Bibescu, iar nunta a vut loc un an mai târziu pe 21 iunie. La 27 august 1903, s-a născut unicul copil al cuplului Martha-George Valentin Bibescu. Fetița a fost botezată Valentina, în cinstea mamei Prințului George Valentin Bibescu.
În anul 1905, Regele Carol I i-a încredințat Prințului George Valentin Bibescu o misiune diplomatică pentru șahul Persiei. Călătoria a durat aproape două luni (11 aprilie-15 iunie 1905). Participanții la această călătorie s-au împărțit în trei mașini:
Soții Martha și George Valentin Bibescu au călătorit într-un Mercedes de 40 cai putere,model 1904, condus de șoferul Eugen; Emmanuel Bibescu, jurnalistul Claude Anet și soții Pherechide au călătorit într-un Mercedes de 20 cai putere,model 1904, condus de șoferul familiei, Keller; Sportivul Leonida împreună cu soferul Georgi au călătorit într-un Fiat, model 1904, de doar 17 cai putere.
Fascinată de mirajul Orientului, tânăra Prințesă Martha va scrie cartea ”Cele 8 raiuri”. Publicată la Paris, în anul 1908 s-a bucurat de un mare succes, fiind premiată de Academia Franceză cu premiul Marcelin Guérin, deschizându-i Prințesei Martha Bibescu drumul spre consacrarea literară.
Înzestrată cu inteligență, farmec, grație și frumusete, Prințesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai cunoscute și interesante personalități feminine ale secolului XX și persoana care a readus la viață Palatul de la Mogoșoaia.
Restaurat şi mobilat, împrejmuit de un frumos parc, în cadrul căruia se remarcă grădina italiană, palatul de la Mogoşoaia a putut primii, până în 1945, vizita celor mai interesante personalităţi străine şi române: lordul Thomas [of Cardington], Reginald Hoare, Franklin Mott-Gunther, Adrien Thierry, Gaston Dumergue, Antoine de Saint-Exupery, Jacques Truelle sau René de Weck, patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Tătărăscu, Constantin Argetoianu, Grigore Gafencu, Nicolae Iorga, Panfil Şeicaru sau Mihail Sebastian. Diplomaţi, oameni politici, scriitori, artişti, prelaţi vor fi oaspeţii Marthei Bibescu în noua ei reşedinţă.
În timpul războiului, Mogoşoaia a fost locul de întâlnire a mai multor diplomaţi aliaţi, oaspeţi ai Marthei Bibescu. După bombardamentele anglo-americane din 1944, între 27 aprilie şi 24 septembrie 1944, Palatul Mogoşoaia va deveni sediul Legaţiei Elveţiei în România, condusă de René de Weck, Martha Bibescu primind lunar 100 000 de lei chirie.
După al Doilea Război Mondial, forțată de noile autorități, Prințesa Martha Bibescu a părăsit România, iar Domeniul de la Mogoșoaia a intrat în proprietatea fiicei sale, Valentina, şi a soţului acesteia, Dimitrie Ghica-Comăneşti.
Prin decretul din 19 aprilie 1945, semnat de Regele Mihai I, Curtea Domnească Brâncovenească de la Mogoşoaia, compusă din Palat, Biserică, Cuhnie, parc, terase, grădini şi livezi au fost clasate Monument Istoric.
În martie 1949, cu prilejul exproprierii tuturor moşiilor, domeniul Brâncovenesc de la Mogoşoaia a fost trecut în proprietatea statului român.
Valentina şi a soţul acesteia, Dimitrie Ghica-Comăneşti au fost arestați și mutați forțat la Curtea de Argeş. După șase ani, în anul 1956, Prințesa Martha Bibescu a reușit, folosindu-se de relațiile pe care le avea, să-și scoată din țară fiica și familia acesteia.
În exil, Prințesa Martha Bibescu a primit în anul 1954 Marele Premiu de Literatură conferit de Academia Franceză pentru cele 40 de volume publicate de-a lungul vieții sale. Un an mai târziu, în 1955, Prințesa Martha Bibescu a fost aleasă membru al Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză a Belgiei. În anul 1962, la Paris, i-a fost acordată Legiunea de Onoare.
Începând cu anul 1963, Prințesa Martha Bibescu a devenit consilier al preşedintelui francez Charles de Gaulle în problema românească. O frumoasă prietenie a legat-o de președintele francez care o considera pe Martha Bibescu „personificarea Europei.“
Prințesa s-a stins din viață în în urma unui atac de cord, la 28 noiembrie 1973, la Paris, în apartamentul situat pe Quai de Bourbon, de pe malul Senei. A fost înmormântată la Castelul de la Menars. Pe mormântul ei scrie „Marthe Bibesco, ecrivain français“.
Emisiunea se încheie cu câteva gânduri ale Marthei Bibescu, citite de invitata noastră, doamna Ionela Ignat:
“Da, am un intens și plăcut puseu de orgoliu (…) căci fără mine, acest palat s-ar fi scufundat încetul cu încetul în heleșteu (…). L-am scos de-acolo cu vrăjile mele. (…) Îmi va supraviețui dacă eu nu-I supraviețuiesc. Și mă bucur ca o nebună, în timp ce pământul se învârte fără noimă.” – Prințesa Martha Bibescu, Jurnal, 21 august 1967
Realizator emisiune: Camelia Teodosiu
