Tema emisiuniii a fost inspirată de vernisajul expoziţiei „Dante – 700 | «Pentru a revedea stelele»“. Evenimentul prilejuit de împlinirea a 700 de ani de la moartea marelui poet italian Dante Alighieri, personalitate ce a marcat prin opera și gândirea sa cultura europeană şi universală, a fost organizat în luna septembrie de Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Academia Română, Institutul Cultural Român, Romfilatelia şi Teatrul „Nottara“.
Această ediţie este realizată din secvenţe ale prelegerile rostite în cadrul evenimentului de acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, E.S. Alfredo Maria Durante Mangoni, Ambasador al Italiei în România, dna. Gabriela Dumitrescu, Director adj al Bibliotecii Academiei Române, curator al expoziţiei „Dante – 700 | «Pentru a revedea stelele»“.
Înainte de a-i asculta pe cei amintiţi, voi face o scurtă prezentare a personalităţii celui care a fost considerat primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta adică „poet în cel mai înalt grad”.
Dante Alighieri s-a născut în anul 1265, în Florența, pe atunci Republica Florentină.
A fost poet, filosof, om politic, fiind considerat cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al capodoperei literaturii universale, „Divina Comedie”, Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care – în generația următoare cu Petrarca și Boccaccio – va face trecerea spre umanismul renașterii.
Capodopera lui Dante, „Divina Comedie”, alegorie în versuri de o precizie și forță dramatică deosebită, a fost începută probabil în 1306 și terminată cu puțin timp înainte de a muri. Titlul inițial dat de autor a fost „Comedia”, adjectivul „divina”, folosit de Giovanni_Boccaccio” în lucrarea Trattatello in laude di Dante, apare pentru prima dată într-o ediție din 1555.
Deşi om al literelor, viața lui Dante Alighieri a fost strâns legată de evenimentele politice din Florența şi, ca urmare a implicării lui în confruntarea dintre două grupări politice rivale din oraş, „Poetul suprem” a fost exilat din Florenţa în ianuarie 1302.
„Divina Comedie” a fost scrisă pe când poetul italian se afla în exil, condamnat în urma unui proces nedrept, pe care juriștii se pregătesc să-l reexamineze, în prezent, după şapte secole. Un gest simbolic puternic, destinat să şteargă infamia de care este acoperit Dante începând cu secolul al XIV-lea
Acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române ideea alegoriei lumii “de dincoace cât şi a celei de dincolo” surprinsă de Dante în Divina Comedie.
E.S. Alfredo Maria Durante Mangoni, Ambasador al Italiei în România porneşte de personalitatea celui declarat părintele limbii italiene moderne, celebrat în universităţi şi enciclopedii din lumea întreagă şi subliniază importanţa operei lui Dante în literatura italiană, dar şi în cea universală, pentru a marca valoarea emblematică a capodoperei Divina Comedie:
Împărțită în trei secțiuni („Inferno”, „Purgatorio”, „Paradiso”), Divina Comedie descrie o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în care poetul se întâlnește cu personaje mitologice, istorice sau contemporane lui. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuți sau al unui viciu, situarea în una din cele trei lumi fiind simbolică, ca răsplată sau pedeapsă, adesea și după criterii subiective (poetul îi întâlnește în Infern pe adversarii lui).
Dante este călăuzit prin Infern și Purgatoriu de către poetul Virgiliu, simbol al înțelepciunii. Beatrice – ființa pe care a adorat-o – fiind instrumentul voinței divine îl ajută să găsească drumul spre Paradis – acolo unde înțelege că iubirea mișcă sori și stele.
Fiecare secțiune cuprinde 33 de cântece, cu excepția primei, care are un cântec în plus servind ca introducere. Poemul este scris în „terțete” (terza rima).
Opera oferă o sinteză a opiniilor filozofice, științifice și politice ale artistului, interpretate literar, alegoric, moral și mistic. Dincolo de sensurile sale profunde, este dramatizarea teologiei creștine medievale.
Gabriela Dumitrescu, Director adjunct al Bibliotecii Academiei Române, curator al expoziţiei „Dante – 700 | «Pentru a revedea stelele»“, vorbeşte despre statutul de clasic al marelui poet italian şi publicarea operei acestuia – Divina Comedie, de-a lungul secolelor, fiind înscris ca reper în istoria literaturii universale.
În finalul, aducem în atenţia publicului ideea îmbrăţişată de filozofi, poeţi, mari admiratori ai operei lui Dante: „Divina Commedie” este alegoria purificării sufletului și dobândirii liniștei interioare prin înțelepciune și dragoste.
