„Până la urmă, actorii nu sunt decât niște vise”. – Nastassja Kinski
Bine v-am regăsit, dragi prieteni, la România de Nota 10! De această dată, mergem într-un colț de rai pentru a afla istoria unei vieți de poveste.
A jucat în aproape 100 de teatre ale lumii de pe cinci continente. Timp de patru decenii și jumătate a fost actriță a Teatrului Naţional Craiova. A fost supranumită Phaedra României, rol care i-a adus celebritatea peste hotare, iar presa internațională a elogiat-o și a caracterizat-o numai cu superlativele uluitoare, magnifică, senzațională.
Acum, am regăsit-o pe Leni Pințea Homeag pe pământurile natale, la Moeciu de Jos, județul Brașov, unde a venit pe lume într-o zi de 9 aprilie, în urmă cu 79 de ani și unde a ctitorit o mănăstire.
Marea actriță Leni Pințea Homeag își amintește cu nostalgie de vremurile începuturilor sale și povestește, cu sinceritate, că a fost o întâmplare că s-a apucat să studieze actoria.
„Nu am vrut niciodată să mă fac actriță. Profesoara mea considera că sunt foarte bună la limba rusă și m-a îndrumut către Institutului „Maxim Gorki” (n.r. institut pedagogic de limbă rusă). M-am dus în București, m-am înscris la cursuri, eram foarte bună. Eram ca și intrată. Însă, nu mi-a ajuns la timp dosarul cu actele de înscriere de la Brașov. A fost o durere mare pentru adolescenta de atunci, neștiind că Dumnezeu îmi croise alt destin. M-am întâlnit cu o colegă care mi-a vorbit despre o școală cu secții artistice. M-am bucurat pentru că nu voiam să mă întorc acasă la Moeciu, să mă pună mama la fân și să nu mă mai lase la o altă facultate. Am căutat-o, am găsit-o și m-am înscris. Eram 60 pe loc. M-am cam speriat, dar am reușit. Tot anul în care am studiat acolo m-am intersectat pe scări cu studenții de la teatru care au fost surprinși că nu sunt colega lor. Atât de des am auzit asta încât am început să mă pregătesc, iar următorul an am dat la teatru și am intrat a doua după Irina Petrescu”, ne-a povestit Leni Pințea Homeag.
Numele actriței este legat pentru totdeauna de scena Teatrului Național din Craiova, dar și de capodoperele regizorale ale lui Silviu Purcărete, în special de magnifica Phaedra, piesa cu care a avut reprezentații în toată lumea și un deceniu de turnee internaţionale.
Ba mai mult, din mii de personalități din toată lumea, prestigiosul International Biographical Center Cambridge a desemnat-o pe Leni Pințea Homeag ambasadoare și simbol pentru noul secol. Astfel, numele său, scris cu litere de aur, a fost inclus în Capsula Timpului, îngropată în Catedrala Ely din Cambridge. Marea actriță și-a amintit, alături de noi, și de un alt moment unic, atunci când în 1992, alături de colegul său brașovean Constantin Sasu, fiind protagoniști ai piesei Catedra, jucată la Craiova, au fost invitați la Erevan chiar de către un mare regizor armean, iar acolo au jucat în aceeași piesă, dar de această data, într-o realizare unică în lume la acea vreme, una blingva, ruso-română.
În anul 2013, Senatul UNITER i-a acordat Premiul de excelență pentru întreaga activitate întrucât, pe lângă celebrul rol al Phaedrei, au existat alte și alte roluri de mare succes, precum: Bardinskaya, Lady Macbeth, Pisica, Sevastiţa, Atena, doamna Roquin, Esme sau doamna Clara.
Și totuși, după o carieră atât de impresionantă, Leni Pințea Homeag avea să aibă parte de o despărțire bruscă și chiar dezamăgitoare de scena teatrului, ba chiar forțată, insinuându-se lipsa rolurilor pentru profilul său actoricesc, în ciuda faptului că ofertele pentru ea veneau unele după altele.
Când decizia de a renunța la teatru a fost definitivă, a venit și o altă hotărâre definitorie în viața sa.
„Eu, la Craiova, am avut o casă mare, boierească, istorică, realizată pe la 1600. Am vândut-o când soțul meu a murit și nu mai aveam ce să fac acolo singură. Am vrut să fug de amintirile grele. La teatru deja depășisem anii de pensie și jucam pe contracte. Am zis că trebuie să fac ceva. Și m-am decis! Mă duc acasă la mine și fac o casă în care să stau și am să fac… o biserică”, și-a amintit marea actriță.
Astfel, în Elveția Europei de Est, cum este supranumit acest colț de Românie din zona Moeciu, județul Brașov, cu banii obținuți în urma vânzării casei din Craiova, și-a construit propriul cuib, lângă care a ridicat o mănăstire de maici, cu o bisericuță din lemn în stil maramureșan, Mănăstirea Sfinţii Împărați Constantin și Elena, în semn de mulțumire pentru tot ce i-a fost dat să trăiască în viața sa.
„Biserica este cel mai minunat lucru pe care l-am făcut în viața mea. Este atât de frumoasă în stilul ei maramureșan! Prima biserică în Țara Românească a fost de lemn și am vrut să urmez tradiția. Este o bijuterie de biserică”. (Leni Pințea Homeag)
Momente înălțătoare a trăit marea actriță a scenei teatrului românesc, în luna mai a anului trecut, când de hramul bisericii, a primit cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Ardealului, Crucea Şaguniană, ocazie cu care Leni Pințea Homeag s-a arătat extrem de emoționată, iar noi am fost prezenți la acest moment special.
„Această zi e unică. Nu am avut în viața mea o zi mai frumoasă ca asta! Cred că m-a uns Dumnezeu la naștere pentru că am avut și o carieră foarte frumoasă și am știut să fac și în viața mea particulară lucruri deosebite”, a declarat emoționată Leni Pințea Homeag.
Această distincţie a fost înmânată de Înalt Preasfințitul Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, prezent la eveniment, alături de zeci de enoriași din zonă.
„E un moment deosebit pe care l-am așteptat și l-am pregătit ca să aducem prețuire și recunoștință doamnei Leni Pințea, Ileana, pomenită ca și ctitor, pentru lucrul pe care l-a împlinit și l-a lăsat aici, în acest colț de rai. Doamna Leni a lăsat aici ceva concentrat din evlavia și vocația sa artistică, ceva să rămână în urma sa, un monument sacru care să le vorbească și altora”, ne-a spus Înalt Preasfințitul Laurențiu Streza.
Nici gândul călugăriei nu i-a fost străin, însă Leni Pințea Homeag ne-a mărturisit că în viață a avut un singur viciu de care nu a putut să scape, fumatul.
„Am și eu defectul meu pe care poate Dumnezeu mi-l va ierta. Este un păcat cam mare. Am vrut să mă călugăresc, iar cele două măicuțe care locuiesc cu mine mă îndeamnă și acum să o fac. Departe de mine că nu aș vrea, dar eu am deja 79 de ani, iar transformarea într-o măicuță cere multe sacrificii și-mi dau seama că multe dintre ele nu aș mai putea să le îndeplinesc”, mărturisește cu sinceritate Leni Pințea Homeag.
După ani de zile de când luminile rampei s-au stins, doamna teatrului românesc, Leni Pințea Homeag s-a dedicat scrisului, iar cărțile sale le oferă cadou celor care o iubesc și îi trec pragul. De asemenea, nu are regrete, dar își amintește cu mare emoție de condițiile precare în care marii actori ai scenei de altădată erau nevoiți să lucreze și le transmite generațiilor viitore că, indiferent de vremuri și situații, ar trebui să creadă cu tărie în visurile lor.
Bianca Bucă – redactor Radio România Brașov FM
