Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului
În această ediţie a emisiunii noastre, deschidem uşa Bibliotecii de Bucurii pentru a o întâmpina cu plecăciune, în semn de mare respect, pe doamna Niculina Moica, fost deţinut politic, arestată în adolescenţă, doar pentru îndrăzneala de a gândi liber, în afara unui sistem care a amprentat profund această naţie.
Povestea Ninei Moica (pentru că preferă să i se spună Nina) este tristă şi poate părea împovărătoare pentru ceea ce aşteptăm de la Bibliotca de Bucurii, dar poate cu atât mai mult învăţăm să apreciem lucrurile mărunte şi detaliile care ne înfrumuseţează viaţa.
Nina Moica are 76 de ani – s-a născut la 21 octombrie 1943, în oraşul Ploieşti, unde, în timpul celui de-al doilea război mondial,se refugiaseră părinţii săi, care erau dinReghin (judeţul Mureş), oraş drag Ninei şi de care îi este tare dor, aşa cum ne mărturiseşte.
În 1944-1945, s-au întors în Reghin, unde tatăl Ninei a reuşit să cumpere o suprafaţă de 5 hectare de teren arabil, motiv pentru care va fi acuzat mai târziu, după instaurarea regimului comunist, că este chiabur.
În 1959, Niculina Moica, elevă de liceu, a intrat în organizaţia anticomunistă „Uniunea Tineretului Liber“, constituită din iniţiativa unui coleg de liceu. Membrii grupului nu au apucat să “facă mare lucru”, ci doar s-au întâlnit în mai multe rânduri având discuţii contra regimului. După ce câţiva din băieţii din grup au furat câteva arme de la Ocolul Silvic de pe Valea Gurghiului, la 15 iunie 1959, toţi membrii organizaţiei au fost arestaţi, Nina şi o colegă a sa fiind luate direct de la liceu şi duse la sediul Securităţii din Reghin.
La scurt timp, a fost ridicat şi tatăl său, Petru Moica. Judecaţi de Tribunalul Militar Cluj într-un proces în care au fost implicate aproximativ 19 persoane (cea mai mare parte elevi de liceu), iar membrii grupului au primit condamnări cuprinse între 10 ani temniţă grea şi 25 ani muncă silnică. Niculina Moica, la fel ca tatăl ei, a primit o condamnare de 20 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale“. A trecut prin penitenciarele din Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad, Oradea, neînţelegând de ce este mutate dintr-un loc în altul, în condiţii greu de imaginat. Între timp, mama Ninei, a fost evacuată din casă şi toate bunurile i-au fost confiscate, fiind nevoită să divorţeze pentru a găsi ceva de lucru.
Niculina Moica a fost eliberată la 23 iunie 1964, în urma unui decret de graţiere, dar a fost nevoită să înveţe să trăiască iar în libertate. Oamenii trăiau în frică, suspiciune şi teroare faţă de regimul communist. A aflat că fusese exmatriculată şi interzisă în toate liceele din ţară, reuşind cu greu să se reînscrie la liceu, la cursurile fără frecvenţă. Şi-a găsit cu greu de lucru la o brutărie, unde curăţa cartofi, noaptea, pentru pâinea care se vindea dimineaţa, iar după terminarea liceului s-a angajat contabilă – o meserie pe care a făcut-o din necessitate, nu din plăcere, până a ieşit la pensie.
În prezent, Niculina Moica trăieşte în Bucureşti şi este membru activ al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.
Realizator: Camelia Teodosiu
