„Mâncarea este simbolul dragostei atunci când cuvintele nu sunt adecvate.” – Alan D. Wolfelt
Știm cu toții, nu-i așa, că dragostea trece prin stomac. Fluturașii emoțiilor se simt tot pe acolo, iar puțină iubire presărată peste mâncare nu strică niciodată.
Încă din cele mai vechi timpuri, pe teritoriul României de azi, au existat câteva activități specifice care au conturat și tipicurile noastre culinare. Acestea au vizat agricultura, creșterea animalelor și vânătoarea, fiind favorizate de poziționarea noastră geografică. În acest context, specificul bucătăriei românești îl reprezintă atât produsele din carne, cât și cele lactate sau chiar vegetariene.
Istoria a făcut ca intersectarea populației din spațiul carpato-danubiano-pontic cu alte civilizații, culturi și popoare să influențeze și istoria noastră culinară, cele mai evidente fiind influențele bucătăriilor: balcanică, germană, sârbească, italiană, turcă și maghiară.
Totuși, ceea ce este cert este faptul că unul dintre feluri de mâncare tipic românești rămâne mămăliga.
Am putea spune că mâncarea are deseori asupra noastră un efect “proustiac” atunci când gustăm ceva ce ne place și pe loc ne transpunem cu mintea pe tărâmul copilăriei, în ograda bunicii când din bucătărie ne ademeneau aromele ciorbelor cu mult zarzavat, carnea scoasă de la garniță și castronul aburind cu gogoși rumenite tăvălite prin zahăr. Ei bine, la Brașov, se pot retrăi astfel de clipe datorită unui proiect de suflet – Mama Maradin.
Alexandrina Maradin, cea care a dat viață mamei Maradin în urmă cu mai puțin doi ani, este originară din județul Neamț, însă a fost adoptată de Brașov, locul în care până nu de mult, ocupa o funcție importantă de conducere și în plus, lucra cu numere de dimineață până seara. Și acum face același lucru însă nu cu numerele din acte, ci cu cele din gramajele preparatelor pe care le pregătește alături de oaspeții săi. Cine sunt acești oaspeți?
Ei bine, turiștii străini dornici să experimenteze câteva ore în mijlocul unei familii de români. În cadrul atelierelor de gătit ale Mamei Maradin, aceștia pătrund în povestea “ca la mama acasă”, dar “Made in Romania“, prin intermediul gustului, aromelor și al muzicii. Sunt întâmpinați cu vișinată și pălincă, iar apoi trec la treabă: toacă legume, curăță usturoi, amestecă ingredientele și preapară, alături de Mama Maradin, felurile de mâncare pe care apoi, în atmosfera muzicii tradiționale de taragot, le servesc într-un cadru de poveste autentic românească, împreună cu Mama Maradin si familia sa.
Mama Maradin ne-a primit în mijlocul unui atelier de gătit românește când oaspeții săi veneau tocmai de la Polul Nord.
”Țara celor o mie de lacuri”, așa este supranumită Finlanda, locul în care se găsesc de fapt 187.888 de lacuri – mai multe decât în oricare altă țară din lume – și 179.888 de insule. S-ar părea că finlandezii sunt renumiți nu doar pentru un sistem educațional impecabil și pentru un nivel de trai foarte ridicat, ci și pentru un simț al umorului ieșit din comun, în condițiile în care pe 13 Octombrie se celebrează, an de an, Ziua Ghinionului și tot în fiecare an are loc și unul dintre cele mai inedite concursuri din lume, Campionatul Mondial de Cărat Nevasta. Parcă nu ne mai miră nimic, dacă luăm în calcul și faptul că la capitoul campionate sportive ”neobișnuite” găzduite anual în Finlanda, se mai adugă și ”vânătoarea de țânțari”, ”aruncarea telefonului mobil”, ”fotbalul în mlaștină” sau ”aruncatul cu cizma de cauciuc”. Deși are numai vreo 5,4 milioane de locuitori, majoritatea fiind concentrați în regiunile sudice, fiind a opta țară din Europa ca suprafață, dar cea mai rarefiat populată din Uniunii Europeană, cetățenii săi sunt foarte inventivi și lor le datorați faptul că în zilele noastre, puteți trimite cu rapiditate un mesaj telefonic, întrucât ei sunt cei care au inventat SMS-ul, dar și sauna, sania de salvare și chiar jocul Angry Birds. Și pentru că toată lumea se plânge că ziua este prea scurtă, atunci ar trebui sa vă gândiți serios să va mutați în Finlanda, în lunile iunie și iulie când soarele nu apune niciodată și au loc vestitele nopți albe.
Când vine vorba de bucătăria finlandeză, am putea spune că este aproape la polul… opus de cea românească. Așadar, dacă ajungeți în Țara lui Moș Crăciun vă veți bucura de zeci de feluri de mâncare din pește, dar și de o friptură de ren la grătar, în plus în weekend-uri, în fiecare casă tradițională finlandeză, se gătește cel mai consumat produs din această țară, kalakukko, o pâine de secară, umplută cu carne de porc, pește și bacon. Finlandezii iubesc acest fel de mâncare atât de mult încât sunt organizate competiții de preparare a sa. Însă, la desert, nu trebuie să ratați, sub nicio formă, Lakkakakku, tortul de mure galbene, tradițional chiar și în cadre festive precum nunțile sau alte evenimente aniversare.
Ei bine, de pe acest tărâm cu laponi, reni, ghețari și arome scandinave, au venit pentru prima oară pe meleaguri mioritice, Johanna, Petre, Marie și Sonia. Aceștia au trecut de la kalakukko, lakkakakku și carnea de ren la ciorba de pui rădăuțeană, salata de vinete și ciupercile cu orez, feluri de mâncare pe care au învățat să le prepare alături de Mama Maradin, fiind absolut cuceriți de ideea de a experimenta o după-amiază reală în mijlocul unei familii de români.
La final, oaspeții finlandezi ai Mamei Maradin au primit și calificativul de la aceasta, mai exact nota 10, iar Petre care este chiar din Lapland, a promis că îi va duce o porție de vinete preaparate în România chiar și vecinului său un pic, ce-i drept, cam grăsuț, adică lui Moș Crăciun. Apropo! Ne-a promis că va pune și o vorbă bună la acesta să ne aducă și mai multe daruri în acest an.
