Biblioteca de Bucurii – Dialoguri pentru tihna sufletului
Vă propun o piesă inedită pentru mobilarea vieţii pe care, în mod firesc o dorim cât mai frumoasă. De aceea, lansez pe unde radio conceptul: Biblioteca de bucurii – despre pasiuni, gânduri frumoase, proiecţii pline de inspiraţie pentru zâmbetul sufletului. O Bibliotecă imaginară pe rafturile căreia vă invit să aşezaţi, inspiraţi de dialogurile cu oameni valoroşi, tot ceea ce vă aduce bucurie.
Deschid aceste dialoguri cu un invitat special, Academicianul Marius Sabin Peculea, drag mie pentru tot ceea ce reprezintă – valoare, modestie, determinare, verticalitate şi simplitate… în sensul concentrării complexităţii la ideea accesibilă.
Marius Sabin Peculea este născut pe 13 aprilie 1926, la Cluj şi, după absolvirea Şcolii Politehnice, Facultatea de Electromecanică din Timişoara, s-a specializat în termodinamică, fizică atomică fiind deoebit de interesat de separările izotopice şi criogenie.
În1970 a fost numit Directorul Uzinei G din Râmnicu Vâlcea, prima unitate nucleară din România unde se producea apă grea folosită în anumite tipuri de reactori nucleari. Procedeele originale folosite şi soluţiile conceptuale cu caracter de premieră mondială, regăsite în 30 de brevete de invenţii premiate la saloane internaţionale, i-au atras domnului Peculea asocierea cu părintele apei grele produsă în Uzina G.
Ca un firesc al gândirii coerente şi creative, a urmat preocuparea pentru criogenie, proces folosit la separarea prin distilare, la temperaturi joase, a izotopilor hidrogenului şi producerea heliului, cercetări care au stat la baza instalaţiilor criogenice. La acestea se adaugă peste 300 cărţi, studii, articole, comunicări apărute sub semnătură proprie sau în colaborare.
Omul Marius Peculea este şi titlul cărţii biografice semnată de Elena Ratcu, o carte, înregistrarea unei mărturisiri, care este acum în Biblioteca mea de Bucurii, citită cu mare drag şi în care regăsesc multe din cele spuse în dialogul nostru.
A fost distins cu multe premii, titluri, diplome, simţindu-se onorat, dar Domnul Peculea, preferă adsresarea directă, nu din lipsă de respect pentru titlurile şi onorurile primate, ci din dragoste pentru oameni printre care s-a simţit toată viaţa în largul lui. Pentru că “oamenii sunt subiecte , nu obiecte”, ne spune domnul Peculea.
