Într-o eră a vitezei, în care tehnologia captează, în mari proporții, atenția tinerilor, misiunea societății și a sistemului educațional de a-i transforma în adulți inteligenți, cu o cultură bogată, este din ce în ce mai dificilă. Însă acest parcurs al dezvoltării poate deveni unul captivant și eficient, prin îndrumarea spre manifestări artistice inspirate. Teatrul este o modalitate excelentă de a le deschide tinerilor universul imaginației.
Pe acest drum inițiatic a pornit Larisa Dobrin, știind încă de la vârsta de 4 ani că își dorește să devină actriță. Larisa studiază acum Arta actorului, la Universitatea de Arte din Tg-Mureș și se pregătește pentru al doilea an de facultate. De puțin timp a debutat pe scena teatrului profesionist, interpretând cel mai important rol al său, de până acum.
Larisa Dobrin a pornit, cu încredere, pe drumul spre împlinirea visului de a deveni actriță, încă de la vârsta de 9 ani, când s-a mutat, alături de mama sa, în Tg-Mureș. De loc din Vălenii de Munte, județul Prahova, Luși, așa cum o alintă cei apropiați, a visat de mică să devină o actriță de succes. Nu știa atunci ce presupune acest proces de concretizare a talentului, doar admira jocul actorilor din telenovele. Nu-și putea imagina munca, repetițiile și credea că actoria constă doar în produsul final.
Din pură pasiune și dorința de a învăța, fiind elevă în clasa a III-a, a contribuit la formarea unei grupe de Actorie, pentru clasele primare, la Palatul copiilor din Tg-Mureș. A absolvit clasa de Actorie a Liceului Vocațional de Artă Tg-Mureș, având numeroase colaborări în domeniu și a fost membră într-o trupă locală de teatru pentru tineri. A obținut locul I la Olimpiada națională de Actorie în 2017, iar de puțin timp a interpretat rolul care i-a adus debutul pe scena teatrului profesionist. A interpretat rolul unei fetițe abuzate în spectacolul ”Semnale disperate către planeta Pluto”, iar pentru a intra cât mai bine în pielea personajului a apelat la amintirea unei experiențe personale.
Regizat de Theo Marton, după un text scris de Elise Wilk, spectacolul ”Semnale disperate către planeta Pluto” a fost produs în cadrul proiectului ”Terapie socială prin teatru contemporan”, implementat de Teatru 3G și cofinanțat de AFCN – Asociația Fondului Cultural Național Tg-Mureș și a fost prezentat în Bastionul Măcelarilor din Cetatea medievală a orașului Tg-Mureș, dar și pe scena unui hub cultural din București.
”Un spectacol despre cum îngropăm adânc în noi unele lucruri. Despre strategiile prin care ignorăm realitatea. Despre frica de singurătate. Despre semnale disperate către o planetă înghețată.” (Elise Wilk)
Alături de actrițele Roxana Marian și Laura Mihalache, tânăra Larisa Dobrin a interpretat cu mari emoții primul rol pe o scenă importantă: ”Nu există personaje pozitive sau negative, doar stări; fiecare personaj are și calități și defecte”.
Dorința de a-și cunoaște potențialul și de a-și depăși limitele, nevoia libertății de exprimare într-un mediu cultural prietenos, i-au adus tinerei Larisa Dobrin și convingerea că ea însăși este cel mai mare critic al său. În teatru, singura teamă pe care o are este aceea că ar putea să își piardă pasiunea de a juca.
Teatrul promovează ideile marilor dramaturgi, transpune în scenă trăiri, sentimente și concepte valoroase. Însă pe lângă toate acestea, teatrul este cel care propune modele și tipare pentru situații de viață complexe, tinerii fiind extrem de vulnerabili când vine vorba despre preluarea unor modele specifice societății în care trăim.
Nu există un tip de teatru specific pentru tineri, aceștia își pot defini gusturile teatrale vizionând cât mai multe spectacole.
Cei mai talentați dintre elevi ar trebui încurajați să participe activ la actul teatral, iar tinerii nu ar trebui să meargă la teatru, fiind motivați doar de obținerea unei note bune la anumite discipline școlare. Am rugat-o pe Larisa Dobrin să defineasă teatrul într-un singur cuvânt. Teatrul este inocență, în viziunea sa.
Arta, în multiplele sale forme de manifestare, este principala modalitate prin care reușim să evadăm din cotidian. Cunoștințele despre teatru și scenă contribuie considerabil la conturarea personalității puternice a tinerilor pe parcursul anilor de adolesecență, dar și mai apoi, în viața de adult. Larisa Dobrin crede că un lucru benefic, în acest sens, ar fi o înmulțire a teatrelor independente.
Atunci când nu se află în sala de repetiții, Luși se bucură de natură, alături de prieteni și deseori îmbrățișează copacii.
Realizator : Veronica Ilie
