Rolul Academiei Române în construirea unei Românii de nota 10
Vă invităm la o nouă ediţie a emisiunii România de nota 10, realizată în colaborare cu Academia Română – cel mai înalt for de cultură și de știință din România.
Împreună cu invitatul nostru, dl. academician Ioan Aurel Pop – Preşedintele Academiei Române, ne propunem să proiectăm o Românie care are potenţialul de a primi nota maximă, din partea celor care vor să se implice.
În an Centenar, rolul Academiei Române, la crearea unei identităţi şi a unei unităţi culturale, este descris cu multă elocvenţă de domnul academician Ioan Aurel Pop:
„Academia Română, îmi place să spun mereu, este o instituţie de interes naţional, care alături de altele, stă la fundamentele României moderne. Academia s-a înfiinţat în urmă cu mai bine de150 de ani şi atunci când s-a înfiinţat era aşa o efervescenţă de construire a statului naţional, încât Academia a devenit unul din pilonii principali, dacă nu pilonul principal, în cultură şi în ştiinţă, pentru această idee deosebită de a ridica marea construcţie care s-a chemat România. Să nu uităm că, în 1866 îşi încheia domnia Alexandru Ioan Cuza, dar venea în frunte o nouă dinastie – dinastia de Hohenzollern care a devenit apoi dinastia de România şi care a fost protagonista şi martora construirii acestei Românii. Se adopta, apoi, Constituţia României; se înfiinţau, prin Constituţie, principalele instituţii moderne. Şi Academia, întemeiată printr-un decret al Locotenenţei Domneşti, între căderea lui Cuza şi venirea Principelui Carol şi-a propus tocmai cultivarea limbii, literaturii, a istoriei naţionale, a folclorului…, adică ale acelor discipline identitare.
Eu mai spun un lucru care aproape că s-a uitat astăzi. Academia a construit România înainte de a exista ea pe hartă, pentru că acei oameni extraordinari, care au plănuit-o, au avut în minte ideea României şi când au făcut Academia au primit pe cei mai importanţi savanţi, oameni de litere, oameni de cultură, din România de atunci, care însemna Oltenia, Muntenia şi o parte din Moldova…nici Dobrogea nu era încă unită cu România în 1866, dar au primit basarabeni, bucovineni, transilvăneni, din Transilvania propriu-zisă, maramureşeni, bănăţeni şi români din sudul Dunării. Cu alte cuvinte, în mintea lor afost întreaga construcţie naţională şi vă reamintesc că România întregită avea să se formeze abia în 1918, însă Academia era pregătită de la 1866, cu reprezentanţii tuturor ţinuturilor româneşti. Şi, aici, cred că întemeietorii l-au urmat pe Mihail Kogălniceanu care a spus, în 1843, la Iaşi, când s-a deschis cursul de istorie naţională la Academia Mihăileană şi s-a simţit dator, marele savant şi om politic, Prim-ministru şi Ministru de Externe, să definească Patria. Şi atunci, Kogălniceanu a spus: „Patria este toată acea întindere de loc pe care se vorbeşte româneşte”, definind prin limbă o noţiune geografică, teritorială şi spirituală, fireşte, dând, de fapt, un temei de existenţă culturii româneşti. Cultura noastră a făurit, până la urmă, şi România politică. Academia a avut un rol fundamental în asta, începând cu Ion Heliade Rădulescu, cu Gheorghe Bariţiu, cu Timotei Cipariu, cu Bogdan Petriceicu Haşdeu…, adică toţi acei mari oameni şi culturali şi ştiinţifici, dar şi politici care aveau în minte edificiul naţional.(…) Ei, mulţi dintre fondatorii Academiei, fuseseră revoluţionari la 1848-’49, adică participaseră la ceea ce am putea numi astăzi, modernizând lucrurile, participaseră la elaborarea unui program de ţară. Şi programul de ţară a fost elaborat de acei fruntaşi importanţi de la Bălcescu şi Kogălniceanu, până la Bariţiu, Bărnuţiu, Avram Iancu…care s-au gândit la România. În mintea lor, erau atunci lucruri extraordinare. De la drepturi şi libertăţi democratice, libertatea presei, abolirea cenzurii, elaborarea unei Constituţii, până la edificiul naţional. Ei s-au gândit la Unirea Moldovei cu Ţara Românească, la egalitatea românilor, din provinciile aflate sub stăpâniri străine, cu ceilalţi şi apoi, într-o etapă următoare la Unirea cu România. Cu toţii au avut în vedere o perspectivă. Ceea ce este extrem de important pentru un popor, mai ales pentru un popor ca al nostru care are o vechime considerabilă (…) Şi atunci, Academia, din acest punct de vedere, a avut un rol vizionar şi rolul ei nu poate fi contestat de nimeni, nici astăzi. De aceea, Academia Română, spre deosebire de alte Academii care sunt numai societăţi savante este şi „inimă în inima neamului său” cum ar zice Coşbuc. (…)”
În această emisiune, Preşedintele Academiei Române – dl. academician Ioan Aurel Pop ne mai vorbeşte despre oameni şi valorile pe care se fundamentează performanța unei națiuni, precum şi de coordonatele unui management vizionar, necesar pentru a proiecta o strategie de dezvoltare a României care să merite din plin nota maximă.
Emisiunea va fi difuzată pe posturile teritoriale din rețeaua Radio România Regional.
Realizator: Camelia Teodosiu
