Vlad Morar, micul poet ce defineşte poezia ca „o incizie în sufletul cel mai pur şi sincer al naturii umane”.
Vlad este un copil ambiţios, înzestrat cu har şi talent, dar şi cu puterea voinței. Citeşte de la vârsta de 3 ani, iar la 6 ani a început să scrie poezie şi proză scurtă, inspirat fiind de toate cărţile pe care le-a citit sau care i-au fost citite de către părinţi. Deşi are doar 10 ani este elev în clasa VI la Şcoala Internaţională „Transilvania College” reuşind să facă 2 ani şcolari într-un an calendaristic.
„Odă Epocii Fără Început” este titlul volumului de versuri scris de micul poet şi lansat în luna martie a acestui an. Toate poeziile cuprinse în acest volum au substrat filozofic, se referă la o stare sufletească sau la condiţia umană. Forma adeseori jucăuşă, chiar şăgalnică a versului trădează vârsta poetului, dar conţinutul ideatic te îndreaptă spre un autor matur care îşi pune curioase întrebări existenţiale.
Îl văd în zare,
Îl văd în lună
Şi cum tresare
Cu o cunună
Suspinătoare
Şi în lumină
Prinde creaţia,
Cum o alintă
Revelaţia,
În nopţi reci
Chinuitoare,
Când vântul joacă şi apoi sare,
Stă, în mintea-i, cugetând:
„De ce apele mereu curgând…?
De ce-s stelele sus pe cer?
De ce-i mâniatul ger?” (Omul)
În viziunea lui Vlad Morar, poezia este modul prin care poţi să exprimi totul, toate gândurile, tot ce ai în străfundul tău. E ca şi cum ţi-ai lua tot sufletul şi l-ai concentra într-un singur punct şi punctul acela este vârful stiloului sau vârful pixului.
