Radio Reșița – Executive Chef Marian Popovici, cărășanul cu sânge peruan

0

Marian Popovici, tânărul din Caraş-Severin, a ajuns la doar 32 de ani, unul dintre cei mai apreciați bucătari din vestul țării și nu numai. Povestea lui de viață este una interesantă și emoționanță, părinții lui cunoscându-se la Timișoara. Mama sa, cu probleme de auz și vorbire a trait o poveste de dragoste cu un peruan, rodul iubirii lor fiind, Marian. Cei doi s-au despărțit atunci când Marian avea doar 3 ani. Copil fiind s-a întors, alături de mama sa, în Caraș-Severin, în localitatea Eftimie Murgu. Ulterior, mama tânărului s-a recăsătorit cu un bărbat surdomut, care l-a și înfiiat. A avut parte de o copilărie liniștită, pe frumoasa Vale a Almăjului, unde încă de mic și-a descoperit pasiunea pentru gătit.

”Mergeam cu vacile la păscut și găteam cu copii pe câmp, frigeam brânză și clisă pe băț. Străbunicul meu își dorea să devin preot, dar am ajuns bucătar. Mergeam la toate evenimentele organizate la Căminul Cultural din localitate și încercam să învăț cât mai multe de la bucătăresele, care gateau la diferitele evenimente. Am avut o copilărie frumoasă”, și-a amintit cu drag, Marian.

Drumul spre profesia de bucătar l-a început în armată, unde i-a folosit chiar să scape de instrucție, gătind pentru camarazii săi. Nu va uita niciodată primul restaurant unde s-a angajat, la vârsta de 20 de ani, unul dintre cele mai cunoscute din centrul Timişoarei; aici, în doar trei ani, a reușit să-și depășească toți colegii. A gătit pentru marii actori ai României, precum Florin Piersic, Iurie Darie, care aveau spectacole la Opera din orașul de pe Bega.

Destinul a făcut s-o întâlnească pe Marioara Vîrtop,un bucătar de top din Timișoara și, la sugestia ei,  a început să participe la concursurile culinare din vestul țării, apoi naționale și în prezent internaționale. Primul concurs internațional la care a participat a avut loc în anul 2011, unde a impresionat prin prestația sa culinară. Au urmat altele în care a excelat, cutreierând toată lumea. Cel mai recent success al său este cucerirea marelui trofeu la Concursul din Mongolia, unde și-a adjudecat trei  medalii de aur, una de argint și una de bronz.

Marian Popovici este de 4 ani Executive Chef, penultimul grad în bucătărie, datorită pasiunii pentru această profesie.

Motto-ul lui în bucătărie: sănătatea începe din farfurie.

„Acum sunt Executive Chef, am o serie de responsabilități, dar îmi doresc să obțin şi ultimul grad, acela de Maestru al Artei Culinare. Motto-ul meu este : sănătatea pleacă din farfurie. Eu creez mâncare sănătoasă, bio, deși este mai greu în prezent. Sunt gurmand de felul  meu și sunt deschis oricăror provocări. Cel mai mult îmi place să gătesc fructe de mare, dar mă pricep la toate.”

În prezent, românul nostru de nota 10, Marian Popovici poate fi considerat  un maestro al artei culinare. Lucrează pe cont propriu și organizează evenimente ce adună chiar și 700 de persoane, evenimente de lux, unde calitatea preparatelor primează. Este prezent de foarte multe ori și în comunitățile de români aflate peste granițele țării, pentru a le răsfăța cu măiestria sa de bucătar …profesionist!

Realizator: Cristina Corocan

 

Radio Bucureşti FM: Absolvent de Stanford şi Harvard demistifică procesul de aplicaţie la universităţi de prestigiu

1

Câţi tineri din România nu au visat să studieze la universităţi de renume mondial, dar s-au lăsat descurajaţi fie de complexitatea procesului de admitere, fie de situaţia financiară precară? În emisiunea de astăzi, brăileanul Stoica Cristinel Popa ne descrie principalele părţi ale unei aplicaţii pentru studii universitare sau post-universitare la universităţi din Statele Unite ale Americii şi Europa de Vest.

Stoica Cristinel Popa este politolog, activist ONG şi preşedintele Asociaţiei Euroteens din Brăila. A fost bursier și este absolvent a trei universități americane: Stanford University (B.A.), Harvard University (M.P.P.) și University of Texas în Austin (M.A.), unde a fost şi asistent universitar. Are 29 de ani și, după opt ani de studii în Statele Unite ale Americii, s-a întors în 2015 în România pentru a forma generațiile tinere, prin intermediul mediului academic şi al sectorului ONG. Cu burse şi alte finanţări, a urmat programe internaţionale de instruire, cercetare şi voluntariat, în 26 de ţări, pe cinci continente: Europa, Asia, Africa, America de Nord şi America de Sud.

Vorbeşte fluent două limbi străine și a publicat trei cărţi academice. Bursele sale, obţinute pe parcursul carierei, însumează peste jumătate de milion de dolari. Printre distincţiile pe care le-a primit se numără absolvirea „cu onoruri“ a licenţei la Stanford University, alegerea ca „cel mai probabil să fie un viitor preşedinte al ţării sale“ de către colegii de la Harvard University şi „Premiul de Excelenţă pentru Studenţii Angajaţi“, oferit de către Departamentul de Resurse Umane de la University of Texas. Astăzi este asistent doctorand la Universitatea „Dunărea de Jos“, din Galați, unde predă seminarii în diverse științe sociale și își face doctoratul în istorie.

Cristi ne-a explicat principalele părţi ale unei aplicaţii pentru studii la universităţi de prestigiu din lume şi de ce este nevoie pentru un tânăr din România să fie olimpic internaţional pentru a fi acceptat la astfel de instituţii, inclusiv cu bursă.

La întrebarea ce trebuie să facă un elev interest să studieze în SUA, Stoica Cristinel Popa ne-a răspuns:

“Mergeţi pe site-urile universităţilor americane şi vedeţi dacă au programul şi finanţarea pe care le căutaţi. Staţi, dacă este nevoie, zeci sau sute de ore şi căutaţi. Asa a făcut majoritatea celor care studiază în SUA. De obicei, site-urile facultăţilor pot fi căutate cu numele facultatii.edu; de  ex. stanford.edu, harvard.edu etc. O pagină foarte importantă este, de asemenea, commonapplication.org. Acolo puteţi pregăti integral o aplicaţie pe care ulterior o puteţi trimite la un număr foarte mare de universităţi. În total, peste 700 de universităţi folosesc acest portal pentru a evalua aplicaţii”.

Cum obţin finanţare pentru studii?

“Nu am văzut universităţi care să scrie clar: „veniţi toţi că vă dam finanţare şi vă umplem de bani”. Asta nu înseamnă că nu dau finanţare. De obicei, nu poţi ştii ce finanţare poţi primi până nu aplici şi primeşti răspuns. Sunt români (inclusiv eu când am aplicat la facultate) care au obţinut finanţări şi de la universităţi care declară că nu oferă bani. Totusi, la universităţile de top se dă finanţare mai uşor dacă ai dosarul bine făcut, argumentat şi cu tot ce trebuie”.

Ce parte a dosarului de aplicaţie contează cel mai mult?

“Din partea non-academică a dosarului, activităţile extracurriculare (voluntariat, activităţi sportive, invenţii, asociaţii, ONG-uri etc.) contează cel mai mult. Din partea academică, rezultatele la testele standardizate SAT, CAMBRIDGE, GRE şi/sau TOEFL, după caz, sunt poate cele mai importante. Scorul la testele standardizate. de tine depinde. Trebuie sa faci exerciţii de practică SAT pentru a te învăţa cu stilul americanilor. Faţă de memorarea intensă de la noi, la ei examenele se bazează, în special, pe întrebări gen IQ. Nu uita, universităţile americane de top vor studenţi care învaţă bine şi îşi folosesc pregătirea pentru a ajuta pe alţii, nu au nevoie de tocilari nesociabili care stau încuiaţi în casă. Ce trebuie să reiasă din aplicaţie este că ai făcut lumea un loc mai bun (evident la nivelul tău), nu că eşti un egoist, oricât de calificat, dar care se gândeşte numai la el”.

Care sunt principalele părţi ale unei aplicaţii pentru studii la universităţi din SUA?

“Sunt patru: 1. CV-ul sau lista de activităţi extracurriculare, 2. Examenele SAT şi cele de limba engleză (TOEFL, CAMBRIDGE etc.), Recomandările, 4.Eseul.

Ce le-ai putea sugera tinerilor care îşi doresc să studieze peste hotare?

“Vreau să încurajez generaţiile tinere să acorde cât mai multă importanţă atât studiului cât şi activităţilor de voluntariat – doua concepte în general nu prea plăcute de tinerii din România, cel de-al doilea fiind şi descurajat, de multe ori, la şcoală sau în familie”.

Ascultaţi această ediţie a emisiunii România de nota 10 şi puteţi ajunge departe!

Realizator Camelia Teodosiu

Constanța: Paul Dicu, maratonistul deșertului

0

În această săptămână, în emisiunea ”România de nota 10” vă spunem povestea lui Paul Dicu, maratonist constănțean de cursă lungă.

De ani buni, reușește să ducă la bun sfârșit, cu o ambiție de admirat și întotdeauna animat de o cauză umanitară, Maratonul Nisipului prin Deșertul Sahara – una din cele mai grele curse de anduranță din lume: 250 de kilometri, în condiții extrem de dure prin întinderile marocane, la 50 de grade Celsius, alături de alergători care își pun efectiv viața în pericol.

Paul Dicu participă la acest maraton de fiecare dată pentru a ajuta copiii bolnavi de inimă.

Toate fondurile pentru fiecare kilometru parcurs printre dunele de nisip se duc către asociațiile Inima Copiilor și Dăruiește Aripi.

Aceste ONG-uri reconstruiesc și modernizează spitalul Marie Curie din capitală dar și secția de neonatologie a Spitalului Județean Constanța.

Distanțele acolo, în deșertul Sahara, nu se măsoară în kilometri, spune Paul Dicu, ci, mai degrabă, în mii de pași.

Fiecare pas contează nu pentru clasamentul și timpii personali ci pentru ajutorarea micuților cu probleme cardiovasculare grave.

Paul Dicu spune mereu că au existat momente în care a fost pe punctul de a ceda dar de fiecare dată s-a gândit că toate clipele dificile prin care trece el sunt infime față de suferința acelor copii aflați în spitale.

Acest sentiment îl motivează și îl face să își dorească și mai mult să termine cursa.

Paul Dicu este și antrenor de arte marțiale, a cochetat în trecut cu marina, a fost timonier, consultant tehnic al trupelor DIAS din Constanta, preparator fizic la Academia de fotbal Gheorghe Hagi și, de câtva timp, este trainer pentru alți alergători.

În această lună va alerga din nou prin deșertul Sahara, un spațiu care îl atrage mereu și unde trăiește intens momente esențiale din viața sa.

Maratonul deșertului la care Paul Dicu participă de ani de zile este o poveste despre ambiție, curaj și umanitate.

Radio Iaşi: Ingredientele reuşitei

0

Cui nu-i place să fie lăudat? Cui nu-i place faima, stima celor din jur? Cine nu iubește podiumul?

Dar nu e suficient doar să-ți placă. Pentru a avea succes, pentru a ajunge să fii campion, este nevoie de multă muncă, perseverență și, nu în ultimul rând, de talent.

Acestea sunt ingredientele reuşitei, iar noi le-am regăsit într-un omuleț de doar 13 ani, care cu o maturitate și o modestie  cum rareori întâlnești, gestionează fără cusur tainele succesului.

La vârsta la care alţi copii sunt fascinaţi de jucării sau gadgeturi, Miruna Lehaci din Iaşi, la cei 13 ani ai săi, stăpâneşte cu măiestrie sportul minţii, şahul.

Se antrenează de când avea şase ani, iar în primavăra acestui an a obţinut titlul de campională mondială la categoria ei de vârstă la Campionatul Mondial şcolar de şah ce s-a desfăşurat la Iaşi.

România a cucerit şase medalii (una de aur, una de argint şi patru de bronz) la această competiţie, la care au participat aproximativ  600 de sportivi din 41 de ţări.

Miruna avea 8 ani când a participat la primul campionat naţional de şah, unde a luat şi locul I. Ulterior, a mers la Campionatul Mondial de şah din Slovenia, unde s-a clasat pe locul 5. Iar după această competiţie, premiile s-au ţinut lanţ.

Miruna spune că secretul succesului său  este munca, depusă atât înainte de o partidă de şah, cât şi în timpul acesteia. Nu merge însă niciodată la o competiţie, fără talisamnul său: un pix cumpărat din ţara în care are loc concursul.

Miruna Lehaci este elevă la Colegiul Naţional din Iaşi, în clasa a 7-a, şi a acceptat invitaţia de a fi oaspetele nostru la România de Nota Zece.

Realizator – Andreea Daraban, Radio România Iași

Radio Oltenia Craiova: Românii de nota 10 sunt pretutindeni, sunt în preajma noastră!

0

Născută pe 31 martie 1958 în București, Tatiana Jilavu și-a petrecut copilăria și adolescența la Craiova. A absolvit Liceul de Arte „Marin Sorescu” din Cetatea Băniei, unde a lucrat ca decorator până în anul 1992, realizând totodată diverse lucrări plastice.

Din 1992 s-a stabilit în Belgia, de unde a plecat ulterior în Spania, unde locuiește și în prezent. În paralel cu joburile curente, și-a continuat activitatea artistică începută în România, multe lucrări de grafică și de pictură ale sale găsindu-și locul în diverse colecții private din țările Uniunii Europene, ca și din Rusia, Turcia și Canada.

Tatiana Jilavu a dovedit și un talent literar deosebit în cele două cărți lansate până acum, Am@r (2016) și Călător cu d@r (2017).

Davian Vlad, de la Radio România Oltenia-Craiova, a purtat un amplu dialog cu Tatiana Jilavu, abordând atât teme artistice, cât și existențiale, și punând accent pe senzațiile și trăirile unui suflet sensibil aflat între două lumi:

„Viața mea e la fel de modestă și cu aceleași preocupări de om normal, doar că, atunci când termin cu cele casnice, trec și la cele de suflet: comunic cu cei dragi de acasă și din lume, colorez gândurile și mă amuz mai serios scriind cuvinte. Prima beție a literelor, cu siguranță, a fost pe vremea adolescenței, când scriam scrisorile de dragoste pentru colegele de școală generală. Sentimentele sunt precoce în orice generație! Probabil, copilul ce scria atunci deja simțea, scriind, o formă de libertate a spiritului, exprimată prin cuvântul scris.

Acum, pare-se că revin la prima iubire, într-un fel, deși, fără să știu, ea m-a urmărit mereu, dovadă toți anii în care am purtat o corespondență activă cu cei de acasă.  Internetul a schimbat formula clasică de ani buni deja, stiloul și plicurile au fost înlocuite de mesaje mai scurte, mai telegrafice și fără parfum de ștampilă pe plicul timbrat cu imagini de colecție.

Am avut o vară caniculară și obositoare, însă la orele târzii de liniște am trecut la o altă etapă. Abordez timid… romanul! Scriu fără inhibiții, e o muncă pasionantă ce se face cu drag. Doar că, neavând studii de filologie, ci doar spiritul de observație și dragostea de viață, experiența ei, va ieși sau nu ceva pe placul cititorilor. Scriu așa cum pictez, în funcție de moment, de stare, fără să mă gândesc la drobul de sare sau la furcile caudine .

Nu în ultimul rând, țin să-mi exprim convingerea că există o mulțime impresionantă de români de nota 10 nevăzuți, pretutindeni în lume și mai ales în preajma noastră, doar că puțini au ochi să-i vadă, să-i intuiască. Oamenii aceștia sunt de aur, în haine modeste… Eu sunt departe de a merita acest calificativ, am atâtea de învățat și de îmbunătățit la propria-mi persoană!”

Radio Timişoara: Experimental Re-discovery, un laborator de creație artistică și dezvoltare personală

1

Când eram mici, fie că desenam pe pereți, construiam castele de nisip, sau inventam povești părinților, ca să scăpăm basma curată, fiecare era artist în felul lui. De obicei, acest impuls artistic, din păcate, învățăm să îl suprimăm, dar el nu dispare niciodată. Încă e acolo, sclipește în întuneric!

În această ediţie a emisiunii România de nota 10, tinerii actori Sebastian Dobrescu şi Daiana Lay ne provoacă să scoatem la lumină artistul din noi.

Teatrul Labirint Asylum, unic în felul său în Romania, ne invită la Experimental Re-discovery, un atelier de creație artistică și dezvoltare personală ce se va desfășura în lunile Octombrie și Noiembrie, la Casa de Cultură a Tineretului din Timişoara. Coordonatorul proiectului va fi Sebastian Dobrescu, care ne invită la o călătorie în lumea fecundă a imaginației.

Întâlnirea artistică, şi terapeutică totodata, se va transforma într-un spectacol de teatru.

Atelierul va fi susținut de Sebastian Dobrescu, directorul fondator al Teatrului Labirint Asylum, cu o experiență de 5 ani în Teatru Labirint cu peste 40 de ateliere susținute la nivel național și internațional, împreună cu partenerii noștri de la Dance Time I.A.R și Școala de Circ.
Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei din Timișoara, al Asociației Timișoara 2021, și al Fundației Pentru Tineret Timiș.

Sebastian Dobrescu, Daiana Lay, Teatrul Labirint Asylum este o inițiativă a Asociației Teatrul Experimental Senzorial şi este momentan singura trupă de teatru alternativ din Timișoara, dar și singura din România cu o longevitate de 3 ani.

Radio Cluj: „Lecturiada Elevilor 2017” – Concursul care schimbă atitudinea tinerei generaţii

1

Concursul Naţional al Cercurilor de Lectură  desfăşurat  la  Cluj-Napoca, în perioada 1-5 septembrie, a reunit  elevi şi profesori  din judeţele Arad, Suceava, Cluj, Iaşi, Gorj, Botoşani. Iniţiat în anul 2004 de către 20 de profesori,  acest proiect  este un concept al Asociaţiei Profesorilor de Limba şi Literatura Română ”Ioana Em. Petrescu”.

În prima fază  a fost un proiect de cercetare şi experimentare realizat pe un număr de aproximativ 2000 de copiii, atât din mediu urban cât şi din mediul rural. Profesorii implicaţi în proiect  au dorit să afle de ce nu citesc copiii. După cercetarea realizată profesorii  au încercat să elaboreze un concept pe care timp de un an l-au susţinut voluntar fiind vorba de nişte activităţi numite cercuri de lectură,  cercuri  care se desfăşurau în afara orelor de curs. În timp,  acesta a căpătat  amploare , devenind un proiect de cercetare didactică.

Activităţile derulate în cadrul fiecărei ediţii a  „Lecturiadei Elevilor”  se desfăşoară  sub emblema „Şcolii Solomonarilor,   a lui Solomon Marcus” . Aceste activităţi au implicat şi  în acest an cercetători, coregrafi, jurnalişti şi scriitori dornici să împărtăşească experienţele lor de lectură tinerilor participanţi.  Cele zece reguli fixate de Solomon Marcus  în decalog  sunt regulile  care  ghidează într-un fel  căutările cititorilor în planul intelectual, sunt regulile potrivit cărora elevii   învăţă  să crească  prin lectură şi să  descopere  lumea cărţilor.

Proiectul a câştigat tot mai multă  încrederea a fost valorizat de fiecare dată  de către Ministerul Educaţiei  şi iată s-a ajuns la această  ediţie dedicată  chipurilor şi oamenilor ,spaţiilor reale,  spaţiilor exterioare,  jurnalismului narativ , dar şi spaţiilor interioare pe care le construim prin lectură în inima noastră şi în imaginarul personal. Suntem împărţiţi  anul acesta în două secvenţe care sunt practic organizate  în funcţie de cele  două fire călăuzitoare ale proiectului,  poezia şi jurnalismul narativ, adică spaţiile interioare şi spaţiile exterioare,  activitatea desfăşurându-se în cadrul Bibliotecii  Judeţene „ Octavian Goga”, unde elevii au posibilitatea să viziteze secţiunile bibliotecii, colecţia de carte rară şi să lucreze într-un spaţiul benefic.(prof. Titiana Zlătior)

„Lecturiada  Elevilor  2017”  a adunat  trei  momente care  s-au succedat pe parcursul  acestui an , totul  derulându-se sub titlul,  „ A fost  un loc pentru fiecare”.  Prima etapă s-a derulat în luna martie ,  elevii au participat la concursul , „Un mărţişor pentru fiecare”,   un concurs de micro recenzii de cărţi , în care se aduna idea   fundamentală  a cărţii  ce urma să fie dăruită  , a doua etapă  a constat într-un concurs de scriere creativă   pornind de la  ideea regăsirii chipului nostru  ascuns în drumurile  şi popasurilor noastre   legendare . A treia etapă  s-a derulat sub forma unui  concurs de portofolii  ce trebuia  să cuprindă  întâmplări,  poveşti care ţineau de cotidian. Elevii  cu cele mai bune rezultate  au fost invitaţi la Cluj,  unde  au avut posibilitatea să participe la o serie de ateliere.

Au fot cinci  ateliere cu deschidere spre poezie, jurnalism narativ , fotografie,muzică şi  dans. Fiecare dintre aceste zile au fost puse sub un semn. Prima zi s-a  derulat  sub semnul cuvintelor şi a semnificaţiilor lor , „locuri şi inimi”, ziua a doua sub semnul realităţii ,” realitatea înţeleasă şi realitatea cu multe ghilimele de rigoare”.  Pentru ziua a treia s-a ales  „locuri şi locuri”. Totul a pornit de la locurile cunoscute sau mai puţin cunoscute ale oraşului,  iar pentru ziua a patra  s-au ales „locuri ale prezenţei”. Ultima zi a fost rezervată  „locurilor  din inimă”. (prof. Monica Onojescu – inițiatoarea proiectului)

Ediţia din acest an a „ Lecturiadei Elevilor” a cuprins şi un atelier de dans.  De ce dansul şi  în mod special,  menuetul apare în programul Lecturiadei am aflat de la profesoara – Corina Dindelegan , coordonatoarea  atelierului.

Pentru copii e foarte important să vadă tot felul de forme de manifestare a artei . Putem citi semnele, putem citi mişcările, expresia feţei ,  toată lumea este preocupată de body language şi în felul acesta ar fi interesant să vedem ce simbolistică avea de fapt menuetul la vremea când se dansa la curtea Regelui Ludovic al XIV-lea , spre deosebirea de simbolistica pe care a căpătat-o termenul între timp, pentru că îl putem găsi acum  de la denumiri de obiecte , de aparate, produse casnice, băuturi… Termenul menuet apare în foarte multe locuri, dar nu este sigur că elevii  ştiu ce înseamnă, şi atunci ne-am  gândit  să le vorbim despre acest dans şi chiar  să şi încerce să danseze câţiva paşi la indicaţiile coregrafei , Codruţa Oancea, de la Studiourile de Balet „Simona Noja”.

Când se vorbeşte  despre lectură  , iată se poate  vorbi nu numai în sensul de a se citi carte beletristică, lectura  este lectura imaginii, a filmului,   a dansului, cu  alte cuvinte şi acestea sunt forme de lectură cuprinse  în activităţile „Lecturiadei Elevilor”.

Lectura după cum bine ştiţi  îmbogăţeşte cultura generală, dezvoltă abilitatea  de-a învăţa, de-a munci,  dezvoltă memoria,îmbogăţeşte vocabularul. Cartea este şi va fi  un instrument esenţial pentru educaţie.

Mihai  Eminescu  spunea : „Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii”.

Radio Bucureşti FM: Hoseki by Ştefan-Andrei Mocanu – inspiraţia unor bijuterii hand-made pentru cauze nobile

0

În această ediţie a emisiunii România de nota 10, vă invit să îl cunoaştem pe Ştefan-Andrei Mocanu, un tânăr artist, elev al Colegiului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Ştefan îsi foloseşte talentul şi dexteritatea pentru a crea bijuterii deosebit de frumoase, având o atenţie foarte mare la cele mai mici detalii.

Această pasiune a sa, dupa cum ne-a povestit, a început acum 2 ani, când avea doar 15 ani. Vazând pe internet tot felul de bijuterii hand-made, create din sârmă de cupru, s-a decis să îşi încerce norocul şi răbdarea cu astfel de creaţii. Şi-a cumpărat, aşadar, materialele necesare şi s-a apucat de lucru.

Uşor, uşor, cu fiecare bijuterie, dragostea către această artă a început să înflorească, ajungând astăzi să creeze o multitudine de modele, care mai de care mai interesante.

În vara anului 2016, el s-a decis să devină ucenic. Spre mirarea sa, dupa doar o lună de ucenicie, maestra lui i-a spus : „Stefan, ai realizat într-o lună ce alţii nu pot face într-un an!” Acest început a fost îndeajuns de motivant pentru ca să îşi construiască un atelier pentru a lucra în timpul liber.

Am discutat despre ideea sa de business cu ajutorul căreia a ajuns în finala naţională a competiţiei „Compania Anului 2017” organizată de Junior Achievement Romania.

„Proiectul „Hoseki” (cuvânt de provenienţă japoneză care înseamnă „bijuterie”, înglobând pasiunea sa cu esenţa start-up-ului) s-a născut din dorinţa de a ajuta prin arta pe care o creează.

Hoseki este un magazin de bijuterii hand-made care creează colecţii cu scopul de a sprijini şi promova diferite cauze globale. Prima colecţie a proiectului este intitulată „Queen Bee”, având bijuterii inspirate de albine, pentru a aduce la cunoştinţă riscul de extincţie al albinelor şi pentru a sprijini diferite activităţi caritabile, prin donarea unui procent de 30% din profitul net al vânzărilor către organizaţii din domeniul apiculturii” ne spune Ştefan.

Prin înscrierea în această competiţie el a avut ocazia să intre tiptil în “apele antreprenoriatului”, învăţând despre dificultăţile unui antreprenor, gestionarea finanţelor, a problemelor echipei, studiind piaţa şi publicul ţintă, creând strategii de marketing şi promovare a  bijuteriilor sale.

Am discutat cu Ştefan Mocanu şi despre evoluţia sa ca persoană; cum în trecut era un copil timid şi retras, care şi-a găsit refugiu în cărţi de dezvoltare personală şi cum, intrând într-o introspecţie profundă, a ajuns să evolueze într-un tânăr optimist, cu zâmbetul pe buze, gata să ofere lumii o frântură din bucuria lui, prin creaţiile sale.

Legătura sa cu familia este una foarte strânsă, aceştia sprijinindu-l prin vorbe bune, sfaturi şi motivându-l să continue, pe calea lui către fericire, bijuteria.

Datorită colecţiei „Queen Bee” a ajuns să intre în colaborare cu firma Shukar Bijoux, prin care îşi va face debut-ul la evenimentele de fashion&beauty din sezonul toamnă-iarnă.

Pentru Ştefan Mocanu, o Românie de nota 10 este o ţară în care tinerilor le sunt prezentate , de la bun început, multitudinea de domenii în care se pot implica, motivându-i să îşi găsească pasiunea, din timp, pentru a putea să o urmeze şi, în final, să îndrăgească profesia aleasa de ei. O Românie de nota 10 este o ţară în care arta este apreciată la grandoarea sa, deoarece mulţi artişti aleg să îşi lase pasiunea şi visul doar pentru a lucra, fără satisfacţie, într-un domeniu care le oferă doar stabilitate financiară, dar nu şi emoţională.

Vă invităm să ascultaţi emisiunea realizată de Camelia Teodosiu.

Radio Târgu Mureş: Noi generaţii de campioni scriu istorie în domeniul fotbalului

0

Sub îndrumarea profesorului Gabriel Codruţ Morariu, noi generaţii de campioni scriu istorie în domeniul fotbalului

Diferenţa între un competitor amator şi unul de performanţă este dată întotdeauna de perseverenţă, ambiţie şi dorinţa de autodepăşire.

Vă invităm să îl cunoaşteţi astăzi pe Gabriel Codruţ Morariu, profesorul care a crezut în visul său reuşind să atingă, alături de elevii săi, cele mai înalte piscuri ale împlinirilor pe plan sportiv. Echipa de băieţi U10 a Şcolii Gimnaziale „Liviu Rebreanu” din Tg-Mureş, antrenată şi formată de Codruţ Morariu, a cucerit medaliile de aur ale „Cupei Tymbark Junior”, competiţie organizată în Timişoara, anul acesta, în perioada 24-25 mai, de Federaţia Română de Fotbal şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

Cea mai recentă performanţă a elevilor de la „Rebreanu” vine ca o încununare a eforturilor depuse, după rezultatele remarcabile ale anilor precedenţi: titlul de Campioane Naţionale la secţiunea Fotbal feminin, ciclul primar, 2016, cel de vicecampioni în 2012, în cadrul competiţiei „Hagi Danone”, dar şi cu clasări constante pe podiumurile competiţiilor interşcolare. Sub îndrumarea profesorului Gabriel Codruţ Morariu, prin credinţă, stăruinţă şi răbdare, noi generaţii de campioni scriu istorie în această unitate şcolară din Tg-Mureş.
Pentru Gabriel Codruţ Morariu, fiecare an şcolar reprezintă un nou început, fiecare zi a lui, o nouă provocare, fiecare oră de curs, un nou „spectacol” pe scena devenirii vieţii.
Profesorul Codruţ Morariu a reuşit să formeze o adevărată dinastie a campionilor la Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu” din Tg-Mureş, unde este dascăl. A ales cariera didactică pentru a-şi împlini totodată şi pasiunea pentru sport, muzică şi teatru, iar gustul pentru fotbal spune că l-a moştenit de la părinţi.
Codruţ Morariu deţine un mic record în domeniul voluntariatului, a fost desemnat „Voluntarul anului în domeniul sport şi recreere” în anii 2011, 2012, 2013 şi 2016. Ne-a mărturisit că aceste ore de voluntariat l-au ajutat să sudeze colectivele de care era răspunzător, reuşind să realizeze trecerea de la „eu” către „noi”.

Copiii timpurilor actuale se află în permanentă căutare de modele. Parcursul educativ al profesorului Gabriel Codruţ Morariu este bazat pe implicare, punctualitate, dăruire şi coeziune.
Stabilirea legăturilor de încredere, bazate pe comunicare şi respect reciproc este tehnica de succes aplicată de profesorul şi antrenorul Gabriel Codruţ Morariu, sprijinindu-i pe astfel, pe elevii săi, să îşi învingă temerile, în drumul lor spre cuccerirea performanţei sportive.
Astfel, rezultate remarcabile în domeniul fotbalistic şcolar au început să apară din anul 2007 şi continuă până în prezent.
Fotbalul nu a fost niciodată un sport agreat în rândul fetelor. Cu toate acestea, o echipă inimoasă de fete, de la Şcoala Gimnazială „Liviu Rebreanu” din Tg-Mures, frumos sudată de profesorul Codruţ Morariu, a renunţat le tentaţiile tinerei generaţii, reuşind cucerirea titlului de Campioană naţională, în cadrul turneului final al Olimpiadei naţionale a Sportului Şcolar, ediţia 2016.
„Cu credinţă şi stăruinţă, încă o biruinţă!” a fost mesajul profesorului Gabriel Codruţ Morariu, după câştigarea aurului la Cupa Tymbark junior, competiţie organizată în Timişoara, anul acesta, în perioada 24-25 mai, de Federaţia Română de Fotbal şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

Un drum început în septembrie 2016, un parcurs presărat cu seriozitate, implicare şi devotament i-a condus pe aceşti copii ambiţioşi, înscrişi în clasele a III-a şi a IV-a ale Şcolii Gimnaziale “Liviu Rebreanu” din Tg-Mureş , la cea mai înaltă treaptă a podiumului naţional.
Veres Balasz, Porkolab Richard, Mireştean Ciprian, Torok Peter, Bota Eric, Bandar Robert, Togănel Andrei, Moldovan Horea, Vaina David, Vlad Andrei, Nagy Norbert, Gyorfy Attilla, Simon Mark şi Grama Vlad, îndrumaţi de profesorul Codruţ Morariu, au demonstrat că prin stăruinţă şi credinţă, implicare şi răbdare, au reuşit să învingă în drumul spre succes.
Porkolab Agnes, mama lui Porkolab Richard, fundaş al echipei câştigătoare, îl însoteşte pe fiul său la toate meciurile, a desluşit toate trucurile fotbalului şi este convinsă că sprijinul galeriei este un factor decisiv în câştigarea partidelor de fotbal.

În perioada 24-25 mai 2017, la baza sportivă „Colterm” din Timișoara s-a jucat fotbal cu mult patos și implicare pentru câștigarea unuia dintre cele mai râvnite trofee ale elevilor din toată țara: “Cupa Tymbark Junior”. La categoria Băieți U10 câștigătorii locului I au fost sportivii de la Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” din Tg-Mureș. Copiii au experimentat emoţii puternice în meciurile finale, dar au fost încurajaţi spre câştigarea marelui titlu, de profesorul şi antrenorul Codruţ Morariu, un adevărat îndrumător pentru mulţi actuali şi viitori campioni sportivi. Multe mulţumiri si felicitări din partea acestor copii minunaţi, se îndreaptă spre profesorul model, Gabriel Codruţ Morariu.

Radio Reșița: Bogdan Piperiu, pictorul mistic din Germania

1

„Are o modestie ascunsă sub deviza că a fi modern nu înseamnă a fi ostentativ.”

Născut la 103 de ani după Constantin Brâncuşi, pe 19 februarie 1979, la Reşiţa, Caraş-Severin, despre invitatul nostru Bogdan Piperiu, criticul de artă Adrian Stepan afirmă: “Un pictor care în plină putere de creaţie, sub patruzeci de ani, dovedeşte nu numai stăpânirea meşteşugului ci, dovedeşte capacitatea de a-şi concretiza gândurile în fiecare lucrare în parte! Are ceva ce nu au foarte mulţi dintre plasticienii noştri. Are o modestie ascunsă sub deviza că a fi modern nu înseamnă a fi ostentativ.”

“Nu am pus punct vieții din România. Nu am pus nici măcar virgulă. Am pus o eventuală paranteză. E drept că ne dorim să ne întoarcem în România mai curând și mai des decât este posibil, însă șederea noastră în Germania este, sau de fapt a fost de la bun început gândită pentru o perioadă limitată. Așa, ca un contract mai permisiv. Nu pot spune acum cât anume înseamnă această perioadă. Poate însemna luni sau ani, însă cu siguranță ne vom întoarce cât mai repede. Sigur, sunt mulți factori care condiționează asta, atât în România cât mai ales acum, în Germania. Lucrurile încep să se “lege” frumos și ar fi păcat să nu dăm atenția cuvenită acestora. Viața în Germania nu am luat-o de la zero. Am văzut-o mai degrabă ca un “punct de lucru”, spune Bogdan.

Ca să ilustrez cât mai plastic acest lucru vă voi povesti cum în primele luni, poate chiar în prima jumătate de an, făcându-mi un atelier într-una din pivnițele casei unde locuim, mi-am creat un univers al meu, românesc. Pur și greu. Consistent şi solid. Atât cât se poate de solid la peste 1400 de kilometrii distanţă de casă. Era ritualic chiar ca la intrarea în atelier, zilnic, să pornesc laptop-ul și să las să “curgă” în modul de repetare minunata Rapsodie Română a lui Enescu, cu Celibidache la pupitru, din ’78. Cunoșteam chiar și când urmează să tușească cineva din sală.“Ruptura” asta m-a făcut să mă reîntorc și să aprofundez tot ce înseamnă valoare și comoară a nației românești. M-am reîntors de data asta mult mai atent la “Cantafabule”, la “Cocoșii negri” ale acelorași Phoenix, cocoși negri ce nu sunt de fapt decât o versiune mai modernă a “Zorilor”…cu adânci rădăcini în folclorul Dacic…sau în ce ne-a mai rămas de la străbuni, m-am reîntors la Densușianu, la preistorie, la legende și la mitologia românească cu ale sale minunate și unice personaje și legende. Aveam nevoie de un punct de ancorare. De identitate. Mi-am regăsit-o astfel și odată redobândită am știut cine sunt. De aici mi s-a “tras” o întreagă serie de lucrări ce le-am adunat într-o expoziție conceptuală numită inițialm “Dumnezei”. La plural. Precreștini. Păsări măiastre, păduri fermecate, tărâmuri ascunse, solomonari și ierburi ale fiarelor, toate într-o manieră modernă, abstractă, însă odată citind titlurile lucrărilor realizezi brusc că sunt foarte concrete și la obiect. Ba chiar le găsești surprinzător de figurative.

Ultimele expoziții personale atât din România cât și din Germania le-am numit altfel, dar în aceași notă: “Xplore Mystic Abstrakt”. Conceptul de “Dumnezei, mai mulți și precreștini” era mai greu de explicat și înțeles. Presa din Tuttlingen m-a numit chiar “pictorul mistic”. Minunat. Mi-a plăcut și onorat ideea. Expozițiile se leagă așadar între ele. De la una la alta. Cuvântul magic este “conexiune”. Contează enorm ce expui și unde, dar mai ales să o faci! Să fii vizibil. Până acum cele din Germania au fost toate niște reușite, din toate punctele de vedere, spune Bogdan Piperiu.
În orice caz, am îndrăzneala să scriu că Bogdan Piperiu, la vârsta pe care o are, sub patruzeci de ani, este un pictor definit, stăpân pe ceea ce face și care știe ce are de spus mai ales de acum înainte. Ne-a spus foarte puțin până acum. Este omul surprizelor. Și mai puțin eu, dar cei care vor trăi peste vreo zece ani vor auzi despre Bogan Piperiu așa cum s-a auzit despre mulți alții în perioada în care apărea seculul XX sub directia lui Dan Hăulică. Este un pictor definit. Este tot ce pot să spun deși despre fiecare lucrare se poate vorbi cel puțin o oră.”

Despre Bogdan Piperiu se poate vorbi mult. Și nu numai mult ci și foarte frumos! Asta datorită lucrărilor unui pictor care în plină putere de creație, sub patruzeci de ani, dovedește nu numai stăpânirea meșteșugului ci dovedește capacitatea de a-și concretiza gândurile în fiecare lucrare în parte!

Are ceva ce nu au foarte mulți dintre plasticienii noștri. Are o modestie ascunsă sub deviza că a fi modern nu înseamnă a fi ostentativ, mai spune despre Bogdan criticul de artă, Adrian Stepan.