„Are o modestie ascunsă sub deviza că a fi modern nu înseamnă a fi ostentativ.”
Născut la 103 de ani după Constantin Brâncuşi, pe 19 februarie 1979, la Reşiţa, Caraş-Severin, despre invitatul nostru Bogdan Piperiu, criticul de artă Adrian Stepan afirmă: “Un pictor care în plină putere de creaţie, sub patruzeci de ani, dovedeşte nu numai stăpânirea meşteşugului ci, dovedeşte capacitatea de a-şi concretiza gândurile în fiecare lucrare în parte! Are ceva ce nu au foarte mulţi dintre plasticienii noştri. Are o modestie ascunsă sub deviza că a fi modern nu înseamnă a fi ostentativ.”
“Nu am pus punct vieții din România. Nu am pus nici măcar virgulă. Am pus o eventuală paranteză. E drept că ne dorim să ne întoarcem în România mai curând și mai des decât este posibil, însă șederea noastră în Germania este, sau de fapt a fost de la bun început gândită pentru o perioadă limitată. Așa, ca un contract mai permisiv. Nu pot spune acum cât anume înseamnă această perioadă. Poate însemna luni sau ani, însă cu siguranță ne vom întoarce cât mai repede. Sigur, sunt mulți factori care condiționează asta, atât în România cât mai ales acum, în Germania. Lucrurile încep să se “lege” frumos și ar fi păcat să nu dăm atenția cuvenită acestora. Viața în Germania nu am luat-o de la zero. Am văzut-o mai degrabă ca un “punct de lucru”, spune Bogdan.
Ca să ilustrez cât mai plastic acest lucru vă voi povesti cum în primele luni, poate chiar în prima jumătate de an, făcându-mi un atelier într-una din pivnițele casei unde locuim, mi-am creat un univers al meu, românesc. Pur și greu. Consistent şi solid. Atât cât se poate de solid la peste 1400 de kilometrii distanţă de casă. Era ritualic chiar ca la intrarea în atelier, zilnic, să pornesc laptop-ul și să las să “curgă” în modul de repetare minunata Rapsodie Română a lui Enescu, cu Celibidache la pupitru, din ’78. Cunoșteam chiar și când urmează să tușească cineva din sală.“Ruptura” asta m-a făcut să mă reîntorc și să aprofundez tot ce înseamnă valoare și comoară a nației românești. M-am reîntors de data asta mult mai atent la “Cantafabule”, la “Cocoșii negri” ale acelorași Phoenix, cocoși negri ce nu sunt de fapt decât o versiune mai modernă a “Zorilor”…cu adânci rădăcini în folclorul Dacic…sau în ce ne-a mai rămas de la străbuni, m-am reîntors la Densușianu, la preistorie, la legende și la mitologia românească cu ale sale minunate și unice personaje și legende. Aveam nevoie de un punct de ancorare. De identitate. Mi-am regăsit-o astfel și odată redobândită am știut cine sunt. De aici mi s-a “tras” o întreagă serie de lucrări ce le-am adunat într-o expoziție conceptuală numită inițialm “Dumnezei”. La plural. Precreștini. Păsări măiastre, păduri fermecate, tărâmuri ascunse, solomonari și ierburi ale fiarelor, toate într-o manieră modernă, abstractă, însă odată citind titlurile lucrărilor realizezi brusc că sunt foarte concrete și la obiect. Ba chiar le găsești surprinzător de figurative.
Ultimele expoziții personale atât din România cât și din Germania le-am numit altfel, dar în aceași notă: “Xplore Mystic Abstrakt”. Conceptul de “Dumnezei, mai mulți și precreștini” era mai greu de explicat și înțeles. Presa din Tuttlingen m-a numit chiar “pictorul mistic”. Minunat. Mi-a plăcut și onorat ideea. Expozițiile se leagă așadar între ele. De la una la alta. Cuvântul magic este “conexiune”. Contează enorm ce expui și unde, dar mai ales să o faci! Să fii vizibil. Până acum cele din Germania au fost toate niște reușite, din toate punctele de vedere, spune Bogdan Piperiu.
În orice caz, am îndrăzneala să scriu că Bogdan Piperiu, la vârsta pe care o are, sub patruzeci de ani, este un pictor definit, stăpân pe ceea ce face și care știe ce are de spus mai ales de acum înainte. Ne-a spus foarte puțin până acum. Este omul surprizelor. Și mai puțin eu, dar cei care vor trăi peste vreo zece ani vor auzi despre Bogan Piperiu așa cum s-a auzit despre mulți alții în perioada în care apărea seculul XX sub directia lui Dan Hăulică. Este un pictor definit. Este tot ce pot să spun deși despre fiecare lucrare se poate vorbi cel puțin o oră.”
Despre Bogdan Piperiu se poate vorbi mult. Și nu numai mult ci și foarte frumos! Asta datorită lucrărilor unui pictor care în plină putere de creație, sub patruzeci de ani, dovedește nu numai stăpânirea meșteșugului ci dovedește capacitatea de a-și concretiza gândurile în fiecare lucrare în parte!
Are ceva ce nu au foarte mulți dintre plasticienii noștri. Are o modestie ascunsă sub deviza că a fi modern nu înseamnă a fi ostentativ, mai spune despre Bogdan criticul de artă, Adrian Stepan.
Comments are closed.